Ziua trecuta mi-am petrecut-o in capitala; daca primele doua dati din anul asta au fost in scop recreativ, de data asta a fost in interes de serviciu. Vremea a fost parca si ea potrivnica si ne-a servit o ploaie de la plecare pana la revenire.
Toate bune si frumoase pe Autostrada soarelui unde te plictisesti de moarte, vazand parca acelasi peisaj si ai senzatia ca te invarti in cerc. Totul insa pana cand dai de drumurile din Bucuresti, de semafoare, intersectii si .... da... cozi de masini asteptand.Era doar o avanpremiera a ceea ce urma sa experimentez pe pielea mea.
Aglomeratia asta ne-a permis insa sa admiram cel mai inalt brad de craciun din Europa, insa pe zi. Ne-am oprit putin la un colt de intersectie pentru a cumpara un buchet de flori, pentru ca mai apoi prin fata noastra sa treaca un puhoi de oameni, de parca se sparsesera metroul.
Dupa cum ne informasera si cei la care ne-am dus, traficul seara este infernal, nu prea am bagat de seama pana cand am intrat in trafic , incercand sa gasim drumul spre iesirea din oras. Nu prea am apucat sa demaram in viteza pentru ca la cativa metrii a inceput o coada infernala spre piata Unirii. 5 metrii avansam, restul stateam si asteptam, macar am vazut bradul la care se imbulzisera cu cateva zile inainte, 70.000 de oameni in acelasi timp.
Ajunsi in Piata Unirii, am simtit pe pielea mea ce inseamna sa fi sofer in Bucuresti, numai ca eu il compatimeam pe soferul nostru, care a trebuit sa strecoare pe unde a putut. In intersectii nu conta cine are verde si cine are rosu, iesea cine putea.
Scapati de primul greu, dupa doar cateva sute de metrii am dat in alta intersectie, de data asta cu tot cu linie de tramvai. Bineinteles, tramvaiul era stationat pe mijlocul strazii, stand la coada asteptand sa avanseze. Si a asteptat si tot asteptat, pana cand un taximetrist a avut inspirata idee de a incerca sa faca pe desteptul, numai ca a cazut din lat in put, si mai mult decat atat i-au trebuit mai bine de 15 minute sa iasa din blocaj, dandu-i voie celui de-al doilea tramvai sa treaca. Claxoane... ? Daaaa, erau mai rau ca la funeraliile unui presedinte. Si cum tactica, scapa cine poate, este de baza, am aplicat-o si noi, aducandu-l la disperare pe un alt tanar sofer care si-a pus mainile in cap. In total, alte 30 de minute petrecute in intersectie, uitandu-ma in stanga si in dreapta, cozi interminabile de masini, autobuze pline cu calatori resemnati si soferi cu nervii intinsi la maxim.
Cel putin, am revazut capitala pe timp de iarna, neimpodobita, nu cum se obisnuieste pe la noi prin Constanta, un trafic infernal pe care l-as rezolva prin... mersul pe jos, mai sanatos si mai rapid.
Comentariul va fi postat dupa aprobare