Cand soarele nu straluceste, multa lume se duce la cumparaturi. Una dintre cele mai puternice senzatii placute pe care le poti avea cutreierand un magazin este mirosul de paine calda, cel de cafea proaspat rasnita sau bogatia de mireseme din raionul de patiserie. Fireste ca vremea insorita si aromele placute nu sunt singurele stimulente ale bunei dispozitii si ale comportamentului prosocial. De fapt disponibilitatea de ajutorare este amplificata de orice experienta de natura sa ne ridice moralul, cum ar fi succesul intr-o competitie sau in rezolvarea unor sarcini mai dificile, o lectura placuta, primirea unui cadou, un film amuzant. Cand suntem fericiti, suntem si saritori - o asociere cunoscuta ca efect al bunei dispozitii.
O explicatie alternativa ar fi aceea ca oamenii bine dispusi pot fi mai saritori deoarece gandesc pozitiv. Cand suntem veseli, suntem mai constienti de recompensele ajutorarii si ne asteptam ca ajutorarea sa fie o experienta placuta. Totodata, o stare de buna dispozitie induce ganduri pozitive despre ceilalti, si cu cat ne place mai mult, cu atat suntem mai dornici sa-i venim in ajutor. Sau poate ca buna dispozitie stimuleaza ajutorarea prin intermediul unor idei pozitive privind natura recompensatoare a activitatilor sociale. Exista suficiente probe care demonstreaza ca indivizii bine dispusi se angajeaza in mai multe activitati sociale. Ideile pozitive despre interactiunea cu ceilalti in cadrul unor activitati sociale promoveaza, la randul lor, interactiunile prosociale, printre care si ajutorarea.
Indiferent de cauzele sale, efectul bunei dispozitii are doua trasaturi esentiale:
- in primul rand, nu e de durata. In mod tipic, amplificarea disponibilitatii de ajutorare produsa de buna dispozitie dispare in scurt timp.
- in al doilea rand, efectul se manifesta de la o vasrta foarte frageda: si la copiii mici se observa o mai mare disponibilitate de comportament prosocial atunci cand sunt veseli.
Daca buna dispozitie stimuleaza comportamentul prosocial ne putem astepta ca o stare de spirit mai mohorata sa aiba efectul contrar ? Nu neaparat. In multe situatii sentimentele negative pot sa determine o atitudine pozitiva fata de ceilalti. Una din circumstantele de acest gen este vina, culpabilitatea. Ne simtim vinovati atunci cand credem ca ne-am incalcat propriul cod de conduita sau cand ne temem ca nu cumva ceilalti sa ne judece aspru. Vi s-a intamplat vreodata sa credeti ca v-ati incins mai mult decat era cazul intr-o controversa cu un prieten, legata de o chestie minora ? Nu ati folosit apoi primul prilej sa faceti un gest in favoarea acelui prieten ? In astfel de cazuri , ajutorarea restabileste o relatie anterioara pe care o pretuim.
Desi cateodata sentimentele negative stimuleaza ajutorarea, aceasta corelatie suporta numeroase limitari. O variabila importanta este acceptarea de catre individ a responsabilitatii pentru starea de indispozitie. Starile negative duc mai rar la stimularea comportamentului prosocial daca sunt puse pe seama celuilalt (sa spunem, atunci cand suntem furiosi pe cineva) decat daca socotim ca ni se datoreaza exclusiv noua (sa spunem, atunci cand regretam o decizie eronata). In plus, starile negative nu incurajeaza ajutorarea celorlalti daca sunt autofocalizante - de exemplu atunci cand traim o durere sufleteasca intensa ori suntem adanciti in propriile noastre griji si preocupari. Se produce insa efectul contrar in situatiile in care starile de spirit negative ne orienteaza catre ceilalti - de exemplu, daca suntem tristi dupa ce am vizionat un material video despre violenta domestica ori consumul de dorguri si copiii strazii.
Comentariul va fi postat dupa aprobare