Despre comportamentul prosocial (I)

Nu e usor de raspuns la intrebarea de ce unii oameni isi ofera ajutorul, pe cand altii nu dau de ce unele situatii duc la o reactie rapida de intr-ajutorare, iar altele la o socanta pasivitate. Determinantele comportamentului in astfel de imprejurari sunt complexe si au multe fatete. Dar psihosociologii au descoperit cel putin o parte din ele in ultimele trei decenii si unele descoperiri sunt surprinzatoare.

Ca notiune generala, comportamentul prosocial se refera la actele evaluate pozitiv in societate. In cultura noastra, a-i ajuta pe ceilalti cand au nevoie se bucura de o evaluare pozitiva. Unii autori definesc comportamentul prosocial drept acel comportament cu consecinte sociale pozitive, care contribuie la bunastarea fizica si psihica a unei alte persoane.

Eisenberg precizeaza ca este vorba de comiterea unor acte voluntare, cu intentia de a face un bine altei persoane. Comportamentele care cad sub aceasta categorie includ altruismul, ajutorarea, atractia, interventia trecatorului (ajutorul oferit unui necunoscut aflat in dificultate), actele de caritate, cooperarea, prietenia, salvarea, sacrificiul si increderea.

Comportamentul de intr-ajutorare este un termen folosit pentru a desemna o subcategorie de comportamente prosociale, ce urmaresc in mod voluntar sa faca un bine unei alte persoane sau unui grup. Elementul intentional este definitoriu. Daca pierzi din greseala un milion de lei, de care apoi se bucura un amarat, nu ai comis un act prosocial.Dar daca oferi aceeasi suma cuiva cu intentia de a-l scoate dintr-o incurcatura, e cat se poate de limpede un gest de intr-ajutorare.

Altruismul este o subcategorie a comportamentului de intr-ajutorare, referitoare la actele motivate numai de dorinta de a fi de folos altora. Daca nu putem proba ca un act de generozitate urmareste un motiv secundar pe termen lung(cum ar fi de exemplu, ingratierea), altruismul este greu de demonstrat.

Sunt oamenii vreodata cu adevarat altruisti - adica motivati de dorinta de a face bine altora ? Sau ajutorul celorlati este intotdeauna egoist - adica motivat exclusiv de propriile interese de conformism social ?

Pentru unii psihosociologi ceea ce conteaza este natura motivelor celui care ajuta. Indiferent daca primesti medalia de aur sau iti pierzi si camasa de pe tine, atata timp cat motivul tau primordial este acela de a sari in ajutorul cuiva, comportamentul este unul altruist.

Se spune despre persoanele care dezvolta o necesitate de a sari in autorul celor aflati in nevoie ca sufera de empatie. Nu este o boala este o stare de fapt sau mai bine zis un fenomen pluridimensional, avand atat componente cogntive cat si emotionale.
Latura cognitiva majora a empatiei este modificarea perspectivei: folosirea imaginatiei pentru a privi lumea din unghiul de vedere al celuilalt.

Exista si doua componente emotionale de baza:
- tulburarea personala: reactii orientate catre sine in prezenta unei persoane aflate in dificultate - stari de alarma, de iritare, de jena sau de durere sufleteasca.
- grija empatica declanseaza sentimente orientate catre celalalt - simpatie, compasiune si afectiune.

Potrivit lui Batson, schimbarea de perspectiva este primul pas catre altruism. Daca vezi pe cineva aflat in dificultate si iti imaginezi ce simte acea persoana, este posibil sa incerci sentimentele asociate cu grija empatica iar aceasta da nastere motivatiei altruiste de a diminua.