Sunt un pesimist

Nu am spus-o eu ci o demonstreaza un studiu al unei universitati din Australia. Acesta spune ca cei care gandesc negativ sunt mai puţin creduli şi îi pot judeca mai bine pe ceilalţi, având, totodată, o memorie mai bună, pentru că sunt mai atenti la ceea ce ii înconjoară decât oamenii fericiţi, care au tendinţa de a crede tot ceea ce li se spune.

Citind aceste descrieri am realizat ca mie mi se potrivesc perfect. Studiul mai spune ca in timp ce buna dispoziţie stimulează creativitatea, flexibilitatea, cooperarea şi folosirea mijloacelor mnemotehnice, proasta dispoziţie determină o atenţie sporită la lumea exterioară şi o gândire mai realistă.

Deci pana la urma nu e de rau ca sunt un pesimist... pare ca exista si lucruri bune din asta.

In ultima perioada m-am simtit si putin "emo"... cum s-au grabit repede ai mei amici sa ma descrie facand referire la pozele recent postate. Se pare insa ca si din tristete iese ceva bun. Studiul a mai demonstrat că oamenii trişti sunt mai capabili să susţină o pledoarie, în scris, cu argumente. O dispoziţie uşor proastă ar putea promova un stil de comunicare mai bine adaptat şi mai reuşit.

Adevarul e ca recent am incercat sa tin o pledoarie... in scris cu argumente... nu am primit insa confirmarea daca a fost buna sau nu. Poate cine stie... o fi fost de bun augur... ideea ca nu ma las dat batut asa usor.

Desi nu imi place sa fiu trist si mai degraba vesel iata ce spune studiul:

"Buna dispoziţie nu este dezirabilă în mod universal: oamenii cu o proastă dispoziţie sunt mai puţin înclinaţi să facă erori, ca martori, ei distorsionează mai puţin realitatea şi sunt mai buni la transmiterea unor mesaje eficiente, persuasive şi de bună calitate".

Intre timp am luat fraiele si am cerut ajutor la doi specialisti in materie in legatura cu "obsesiile" mele recente care nu imi mai dadeau pace. Sper sa ma dumireasca.