Primele cadre din film m-au captivat si mi-au dat repede senzația ca vorbim mai degrabă de o producție occidentală decât una de la noi. Dacă mai adaugi și scena în care doi adolescenți își petrec seara împreuna trăgând de jointuri si trecând repede la o relație sexuală, nepotrivită, cum o descriu chiar ei, atunci e clar că influențele occidentale sunt adânc înfipte în noul serial.
Cei doi tineri asistă fără sa vrea la o crimă și se trezesc repede că devin posibile victime care trebuie să fugă și să se ascundă pentru a rămâne în viață.
De la crimă trecem rapid la primele impresii, avem de-a face cu un serial polițist, căci personajele prezentate ca având roluri în poveste sunt fie polițiști, fie detectivi sau ofițeri DIICOT.
Pe de altă parte povestea celor doi adolescenți se dezvoltă, Filip și Horia sunt colegi de liceu iar șicanările din partea colegilor sunt la ele acasa.
Din primele minute aflam că avem de-a face cu o producție ce include cam tot ceea ce nu agreează românul tradițional cu concepții înrădăcinate în comunism: avocați și polițiști corupți, țigani infractori, homosexualitate si drama unui tânăr marginalizat, a cărui mama e la închisoare.
Filip pare a fi tare, chiar dacă lucrurile sunt extrem de complicate pentru el. Si totuși, încă din primul episod, tânărul se destănuie mamei, carei îi spune adevărul românesc: e mai bine pentru el să nu fie diferit. Dacă mai punem la socoteala că e și martorul unei crime si că in tren se reîntâlnește cu ucigașul experimentat, ei bine viața lui Filip nu e tocmai roză. Finalul primului episod e apoteotic, deci merita urmărit până la capăt.
Trebuie să recunosc că mi-a fost dificil să trec peste faptul ca dialogurile se desfășoară în limba română, pentru ca am avut parte deseori ca personajele urmează întocmai un scenariu, dar am reușit sa ma acomodez încetul cu încetul.
Revin în continuare la locațiile de filmare si cadrele din serial, pentru a spune din nou cât de mult am fost impresionat. Alegerea Brasovului ca loc de desfășurare a acțiunii a fost extrem de inspirată. Combinat cu melodiile de pe coloana sonoră și distribuția de actori aleși, ei bine trag repede concluzia: am să urmăresc cu interes fiecare episod pentru a vedea dezvoltarea poveștii.
Și chiar dacă serialul este inspirat din povestea producției străine Eye Witness, producția Valea Mută se anunță a fi un serial polițist cu totul diferit de ce am văzut până acum la posturile noastre românești care au mai cochetat cu astfel de producții.
Distribuția serialului este formată din tinerii Theodor Șoptelea, Vlad Bălan și de mai experimentații Rodica Lazăr, Mihai Calin, Adrian Păduraru, Ovidiu Niculescu, Alina Berzunțeanu, Mihaela Trofimov, Emilian Oprea, Remus Mărgineanu.
“Valea mută” – primul (!!!) serial românesc
RăspundețiȘtergereÎn sfârşit un subiect (românesc, dar cu tentă de universalitate) interesant pentru un serial românesc. Un scenariu bine proporţionat pe episoade şi bine dozat în cadrul fiecărui episod, pe care merită să-l urmăreşti şi săptămâna viitoare, ba chiar, aproape, îl aştepţi. Mi-ar fi plăcut, ce-i drept, ca unele personaje, care au o educaţie limitată şi precară, să nu fie, din când în când, academice sau cu expresii tangenţiale cu elitismul. De lăudat, însă, efortul scenaristului şi al actorilor de a folosi limba romanes. Ea apare în anumite scene şi este foarte fluid integrată, asemănătoare cu nonşalanţa unui gest care sprijină o afirmaţie.
O distribuţie, vizual vorbind, foarte inspirată. Când vorbesc (actorii şi celelalte personaje din casting), însă, nu mai sunt chiar atât de convingători/convingătoare. Din fericire, nu este, în cea mai mare măsură, vina lor. Din nefericire, cineva (regizorul, cred sau editorul) s-a încăpăţânat să “beneficiem” de, aproape, fiecare replică la prim-plan. Oricum, de mult prea multe replici la prim-plan. Ceea ce strică ritmul unei discuţii normale şi blurează veridicitatea actorilor/actriţelor. Păcat! Există şi trei contra-exemple: Mihai Călin (Silviu Zamfir), Corneliu Ulici (Laurenţiu Codrea) şi Ioan Tiberiu Dobrică (Aleodor Ceprche). Cu discreţie, cu economie de mijloace, ei reuşesc, nu ştiu cum (vorbind prin comparaţie), să fie veridici şi normali, autentici şi sinceri în toate scenele şi, respectiv, replicilor pe care le au. Alte exemple: Robert Dima (Emilian Oprea) este o prezenţă, dar, uneori neconvingător pe parcursul dialogurilor, Ovidiu Niculescu (Nicu Jartea) e puţin cam teatral, iar Rodica Lazăr (Elena Zamfir), deşi este o apariţie, rămâne cam monotonă în arealul interpretării şi al expresivităţii.
Cadre, în cea mai mare parte, interesante, din punct de vedere al imaginii şi scenografiei. Cu semnificaţii de multe ori discrete, uneori excesive. Cu o luminozitate delicată, uneori fragilă, chiar. Dar, poate că tocmai această fragilitate face unele cadre să fie acaparatoare şi, cum spuneam, interesante.
Una peste alta, “Valea mută” este o realizare deosebită a celor de la Castel Film şi HBO România. Singura, deocamdată, încercare din domeniul serialelor româneşti pe care merită să o luăm în seamă şi pe care o consider demnă şi reprezentativă (după primele trei episoade !!!). Vă recomand, deci, să urmăriţi “Valea mută” la HBO… sau oriunde o veţi găsi dumneavoastră, telespectatorii.
Vizionare placută!
Spectatorul mucalit