Ca sa ajungi la Enisala va trebui sa mergi pe Drumul European Constanta – Tulcea. Daca vii dinspre Constanta, vei merge spre localitatea Enisala strabatand centrul orasului Babadag. Ai la dispozitie si varianta ocolirii lacului Babadag prin satele Zebil si Sarichioi daca vii dinspre Tulcea.
Primul lucru care iese in evidenta atunci cand te apropii de ruinele cetatii este pozitionarea sa pe un deal impunator, situat deasupra intregii zone. Accesul catre cetate este usor fiind asigurat de un drum asfaltat si reabilitat. Odata ce ai parcat masina primul lucru pe care il faci inainte de a urca spre cetate este sa te opresti ca sa admiri peisajul din zona, lacul Razelm si cetatea in sine.
Accesul spre ruinele cetatii se face pe baza unui bilet de intrare care este mai mult decat accesibil.
Odata ajuns in fata cetatii vei observa ca aceasta are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozitățile masivului de calcar jurasic pe care este amplasată.
Din nefericire nu ai prea multe lucruri de vazut odata intrat in cetate insa merita sa spunem ca cercetările arheologice au fost începute în anul 1939 și au continuat, cu mici întreruperi, în perioada anilor 1970-1998. Materialele descoperite în urma cercetărilor arheologice și mai ales monedele bizantine, genoveze, tătărăști, moldovene, muntene sau turcești atestă rolul militar, politic, administrativ și economic pe care l-a îndeplinit cetatea.
Zidurile de incintă, turnurile și bastioanele cetății, parțial conservate și restaurate, se păstrează în cea mai mare parte pe o înălțime de 5 – 10m. Atrage atenția, ca element arhitectonic deosebit, bastionul porții principale, de origine orientală, cu arcadă dublă, întâlnită frecvent în evul mediu și utilizată de constructorii bizantini la diverse edificii din Peninsula Balcanică dar și în Țările Române la Cetatea Neamțului, biserica Sf. Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeș și la bisericile moldovenești ctitorite de Ștefan cel Mare.
Denumirea Enisala provine din cuvintele Yeni Sale, care în limba turcă înseamnă Noua vestire.
Aceasta a fost pentru prima dată menționată cu numele de Yeni-Sale în secolul al XV-lea, în cronica lui Sükrüllah. După ce a a aparținut o vreme despotatului Dobrogean, și după acesta, voievodului muntean Mircea cel Bătrân, cetatea a a căzut în 1421 în mâinile turcilor. Între 1397 – 1418, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, cetatea a făcut parte din sistemul defensiv al Țării Românești.
După cucerirea Dobrogei de către turci la 1419 - 1420, aici a fost instalată o garnizoană militară otomană. Ulterior, datorită înaintării stăpânirii turcești dincolo de Gurile Dunării, până la Cetatea Albă și Chilia(1484) și ca urmare a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră, cetatea a fost părăsită. În secolul al XVI-lea, aceasta nu mai corespundea intereselor strategice și economice turcești (otomane). Ultimul comandant otoman al cetății este Evli Çelebi, menționat în 1651. Ulterior cetatea cade în ruine. În 1741, circa 1600 de familii de lipoveni se stabilesc în localitățile din jurul cetății, adăugându-se grecilor, românilor, bulgarilor, tătarilor, turcilor și cerchezilor care trăiau deja în zonă.
Comentariul va fi postat dupa aprobare