Serviciul militar obligatoriu este iar un subiect la moda

Conflictul miliar din Ucraina, prezența din ce în ce mai mare de militari ai NATO pe teritoriul României au readus în discuție capacitățile militare ale țării noastre.

Astfel, perspectiva războiului a adus în agenda de discuții serviciul militar, care nu mai este obligatoriu în România din 2007. La postul public de televiziune chiar a avut loc un referendum prin care telespectatorii au fost invitati sa spuna ce parere au despre reintroducerea serviciului militar obligatoriu. Un subiect precum acesta vine cu scopul de a preveni o probabilă dezinformare.

Cu scop strict informativ, să vedem însă care sunt dispozițiile legale în vigoare care circumstanțiază subiectul efectuării serviciului militar în România.

Pot fi românii obligați să execute serviciul militar?

E notoriu faptul că în prezent serviciul militar poate fi efectuat pe baza de voluntariat, adică, armata nu mai e obligatorie. Acest aspect rezultă din Legea nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu și trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat. 

Astfel, s-a dispus în sensul în care începând cu data de 1 ianuarie 2007, executarea serviciului obligatoriu, în calitate de militar în termen și militar cu termen redus, se suspendă. Totuși, cetățenii români, bărbați și femei, care îndeplinesc condițiile prevăzute de legislația în vigoare, pot efectua, pe bază de voluntariat, orice formă a serviciului militar, fără discriminare.

„Pe de altă parte însă, aceeași Lege 395/2005, în articolul 3, dispune că pe durata stării de război, a stării de mobilizare, precum și pe timpul stării de asediu, executarea serviciului militar devine obligatorie, în condițiile legii. Aceasta înseamnă că în cazul declarării stării de război sau stării de mobilizare, ori în ipoteza instituirii stării de asediu, „armata redevine obligatorie”.” afirmă Cătălin Pop, Avocat Iordăchescu & Asociații.

Cine declară sau instituie starea de război, mobilizare sau asediu?

Constituția României ne spune în articolul 65 alineatul (2) că Parlamentul, Camera Deputaților și Senatul în ședință comună, e cel care poate declara mobilizarea totală sau parțială precum și starea de război. Totodată, articolul 93 din Constituția României arată că Președintele României e cel care instituie starea de asediu și starea de urgență. După cum s-a văzut recent, în temeiul acestui articol al Constituției României, Președintele României a declarat starea de urgență în raport de situația pandemică generată de Covid-19.

Despre starea de război, mobilizare, asediu

Constituția României, în ceea ce privește starea de război, starea de mobilizare și starea de asediu se completează practic cu Legea nr. 355 din 20.11.2009 privind regimul stării de mobilizare parțială sau totală a forțelor armate și al stării de război și cu Ordonanța de Urgență nr. 1 din 21.01.1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență. Din aceste dispoziții normative aflăm detaliile privind cele 3 ipoteze de interes, în special procedurile de urmat în ceea ce privește fiecare stare declarată sau instituită.

Cine nu poate fi obligat să execute serviciul militar în caz de stare de mobilizare, război sau asediu?

Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare arată că cetățenii încorporabili, în sensul prezentei legi, sunt considerați cetățenii români, bărbați, cu vârste cuprinse între 20 și 35 de ani, care îndeplinesc criteriile pentru a executa serviciul militar, iar femeile pot îndeplini, la cerere, oricare dintre formele serviciului militar.

„Regula de mai sus însă are și excepții, în sensul în care Legea nr. 446/2006 arată categoriile de persoane care sunt scoase din rândul cetățenilor încorporabili. Astfel, cei care nu îndeplinesc serviciul militar sunt: „cei clasați inapți pentru serviciul militar, cu scoatere din evidență, conform baremului medical; personalul hirotonit sau ordinat care aparține cultelor religioase recunoscute de lege, personalul consacrat oficial ca deservent al unui asemenea cult, precum și călugării care au o vechime în mănăstire de cel puțin 2 ani; persoanele condamnate la pedepse privative de libertate, pe timpul executării pedepsei, precum și cele arestate preventiv sau trimise în judecata până la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a soluționat cauza penală”, precum și cei care, în general vorbind, dar cu respectarea unor anumite condiții, au persoane în întreținere.” continuă Av. Cătălin Pop.

Un aspect interesant de remarcat este dat de articolul 4 al Legii 446/2006 care prevede că „cetățenii care, din motive religioase sau de conștiință, refuză sa îndeplinească serviciul militar sub arme execută serviciul alternativ”. În acest caz nu am vorbi de o neîndeplinire a serviciului militar, ci doar despre faptul că, practic, cel încorporat poate refuza să poarte armă.

Despre procedura încorporării

Legea 446/2006 detaliază procedura prin care cetățeanul român este încorporat, această procedură implicând medicul de familie, istoricul medical, comisia locală de încorporare, etc.

De scos în evidență în acest context este faptul că deși vorbim de o procedură legată de serviciul militar, mijloacele de apărare a drepturilor există în mod clar. Astfel, deciziile comisiilor locale se pot contesta la comisia județeană de încorporare. În orice caz, „dacă recruții consideră că au fost lezați într-un drept sau interes legitim, după epuizarea căilor de atac, se pot adresa instanțelor competente.” Deci orice cetățean se poate adresa în final instanțelor de judecată, în fața unui judecător care o să rezolve acțiunea promovată de acesta, orice cetățean își poate apăra în mod concret drepturile.

Despre sancțiuni în caz de refuz al încorporării

Nu e necunoscut faptul că în cazul încălcării unei obligații stabilite de lege există și sancțiuni. În materia încorporării, există sancțiuni contravenționale, care pot consta în amenzi care pot varia între 500 și 8.000 lei (raportându-ne la valoarea salariului minim brut pe economie), conform Legii 446/2006. Pot exista și sancțiuni penale, Codul penal sancționând infracțiunile de sustragere de la serviciul militar sau de la luarea în evidență militară sau neprezentarea la încorporare sau concentrare. Totuși, cu privire la aceste infracțiuni, trebuie îndeplinite anumite condiții strict prevăzute de Codul penal.

Toate aceste aspecte arătate mai sus trebuie conștientizate cu titlu de informare deoarece, cel puțin din perspectiva serviciului militar, există extrem de multe variabile care depind atât de circumstanțele internaționale, cât și de cele interne. Trebuie avut în vedere și că Parlamentul, cu numărul corespunzător de voturi poate modifica dispozițiile legale prezentate (cu excepția Constituției, a cărei modificare ar necesita o revizuire a acesteia).

„Există multe incertitudini. În orice caz, ce nu trebuie uitat este faptul că mereu există mijloace prin care drepturile românilor să fie protejate, înrolarea fiind de asemenea un subiect privitor la care în eventualitatea unui conflict, se poate ajunge în final în fața unui judecător.” încheie Av. Cătălin Pop.

Cum pot deveni personal militar ? 

Cetățenii români pot urma cariera militară în calitate de ofițer, maistru militar, subofițer sau soldat/gradat profesionist în activitate, în urma absolvirii unei instituții de învățământ superior sau postliceal militar, a unui curs de formare profesională ori program de instruire a soldaților/gradaților profesioniști. 

Absolvenții de gimnaziu pot opta pentru a deveni elevi la colegiile naționale militare. După finalizarea studiilor, datorită cunoștințelor și deprinderilor dobândite, absolvenții colegiilor naționale militare vor fi admiși în instituțiile de învățământ superior militar (academii militare) sau vor continua pregătirea în învățământul postliceal militar de formare a maiștrilor militari.

Pentru a urma cariera militară este necesară parcurgerea succesivă a următoarelor etape: recrutarea, selecția, admiterea (sau repartizarea pe post, în cazul candidaților pentru funcțiile de soldat/gradat profesionist) şi formarea profesională iniţială. 

Primul lucru pe care trebuie să-l facă orice tânăr interesat de profesia militară este acela de a se informa. Personalul biroului informare-recrutare din cadrul Armatei Române oferă consiliere, pentru ca cei interesati să facă alegerea cea mai bună. Candidaţii se vor putea înscrie şi on-line, accesând platforma de înscriere https://recrutaremapn.ro. Odată recrutat/recrutată, devii candidat, iar drumul spre cariera militară ți se deschide pas cu pas.

Personalul civil poate face armată ?

Încadrarea într-o funcție de personal civil într-o unitate militară din Ministerul Apărării Naționale se face în baza unui contract individual de muncă, încheiat pe perioadă nedeterminată sau determinată, respectiv a unui ordin de numire într-o funcție publică, în urma câștigării unui concurs sau examen. Concursurile sau examenele pentru încadrarea posturilor civile vacante sau temporar vacante se organizează de către fiecare unitate militară în parte. În Ministerul Apărării Naționale, angajatorul, reprezentat de către comandantul/șeful unității militare, este cel care aprobă fișele de post, în care sunt specificate condițiile de studii și de vechime în specialitatea studiilor necesare ocupării prin concurs sau examen a posturilor respective.