Nu e perioadă mai bună din an decât data de 1 iunie, când se sărbătorește Ziua Copilului, pentru a vedea din nou cum toate jurnalele de știri ne aduc aminte cât de rău o duc copiii în România.
Nu de alta, dar avem totuși niște parlamentari maghiari care se arată foarte preocupați de îmbunătățirea cadrului legal de protecție a copiilor.
Realitatea în care trăim și ce anume au instituțiile de sărbătorit:
Un raport publicat la finalul anului trecut de organizația Salvați Copiii din România a arătat că în 2020, 1.582.000 de copii din România (36,3%) se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială. Copiii au fost cei mai vulnerabilizați de pandemie, iar riscul de sărăcie și excluziune socială printre copii a crescut cu 0,5 puncte procentuale, în vreme ce a scăzut pentru adulți, cu 1,2 puncte procentuale.
Rata deprivării materiale severe a crescut în rândul populației generale, de la 14,5% la 15,2%, dar creșterea este dramatică în rândul copiilor – de la 17,7% la 21,4% și, în cazul copiilor mai mici de 6 ani, de la 16% la 22%.
Excluziunea socială:
Copiii cu dizabilități, mai ales cei din zonele rurale și copiii de etnie romă sunt în risc crescut de excluziune socială și segregare, inclusiv în ceea ce privește educația.
Copiii lăsați în țară, în urma migrației economice a părinților: Numărul acestora a ajuns la 75.136 la finalul lunii decembrie 2020, dintre care 13.253 cu ambii părinți plecați, iar 9.409 rămânând în grija unui singur părinte, celălalt fiind nevoit să muncească peste graniță. Cei mai mulți rămân în grija bunicilor sau a altor rude, dar sunt și cazuri în care copiii sunt lăsați pe cont propriu sau în sistemul alternativ de protecție.
Un grup în mod special vulnerabil este acela al copiilor proveniți din mame minore: în 2019, s-au înregistrat 7.977 de mame minore, dintre care 700 aveau sub 15 ani. Copiii născuți din mame minore sunt mai vulnerabili decât cei născuți din mame majore, nu sunt imunizați la timp și nu beneficiază de acces periodic la servicii medicale.
Accesul nediscriminatoriu la servicii medicale:
Chiar și înainte de pandemie, copiii români întâmpinau obstacole în privința accesului la servicii medicale egale și de calitate. Cu toate că tratamentul medical este gratuit pentru copii, disparitățile regionale și clivajul urban/rural, listele de așteptare și fondurile limitate alocate sistemului medical determină familiile să apeleze la serviciile medicale private, care însă nu sunt accesibile tuturor.
Lipsa specialiștilor și a echipamentelor medicale în anumite domenii, cele mai critice fiind oncologia și bolile rare, îi obligă pe părinți să recurgă la tratamente medicale în afara țării, costurile fiind adesea prohibitive și astfel doar unii copii au o șansă reală la viață.
La fiecare două ore, un copil este abuzat sexual în România. Însă doar unul din zece agresori este trimis în judecată, scriu și cei de la Euronews România. Principalul motiv: lipsa de implicare a statului, în special a sistemului judiciar, în a instrumenta astfel de dosare. Situația este extrem de gravă, dar până acum a fost tratată în mod superficial.
De 1 iunie, poate, este mai important decât oricând, ca instituțiile și liderii politici de la noi să înceteze discursurile frumos ambalate și să treacă la fapte. Să fie realiști și să se implice cu adevărat în rezolvarea problemelor prin care cei mici trec în fiecare zi.
Mi-e greu, să nu revin la acei politicieni care doar se fac că apără interesele copiilor, mascând de fapt o agendă politică a unor adulți cu alte preocupări.
Comentariul va fi postat dupa aprobare