Stră-stră-nepoata lui Ion Ghica și provocarea de a restaura Domeniul de la Ghergani

La jumătatea drumului între București și Târgoviște, acolo unde în alte vremuri erau Codrii Vlăsiei, se află Domeniul de la Ghergani. În urmă cu un secol, aici se întâlneau boieri erudiți, scriitori celebri, politicieni ai vremii, compozitori și pictori. George Enescu, Vasile Alecsandri, Nicolae Grigorescu, toți au trecut pragul vechiului conac.

De domeniul Ghergani se ocupă acum Irina Bossy Ghica, stră-stră-nepoata lui Ion Ghica, diplomat, fost prim ministru al României, scriitor și memorialist, președinte al Academiei Române.

La lansarea sa, postul de televiziune Euronews România a făcut o vizită la Domeniul Ghica de la Ghergani, fiind pentru prima oară când am aflat despre acest obiectiv cu istorie extrem de importantă despre care nu s-a prea vorbit. Motivele sunt legate de faptul că acesta a zăcut zeci de ani în paragină.

Din nefericire interviul cu Irina Bossy Ghica nu a fost păstrat în format video dar cu puțină documentare am reușit să descopăr detalii extrem de interesante, mai ales dacă ești pasionat de istorie.

Cine este Ion Ghica 

Ion Ghica (n. 12 august 1816,București, Țara Românească – d. 7 mai 1897, Ghergani, Dâmbovița, România) a fost o personalitate marcantă a celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. Economist, matematician, scriitor, pedagog, diplomat și om politic, Ion Ghica a fost cel de-al cincilea prim-ministru de cinci ori: de trei ori al guvernului României (în 1866, în 1866-1867 și în 1870-1871) și de două ori între 1859 și 1860, la Iași și la București, în perioada în care țările române se uniseră într-un stat, însă păstrau încă două guverne separate.

A fost din 1874 membru titular al Societății Academice Române și președinte al ei, ales la 18 septembrie 1876 până în 1879, când instituția a fost redenumită în Academia Română. A fost președinte al Academiei Române de mai multe ori (1879 - 1882, 1884 - 1887, 1890 - 1893 și 1894 - 1895). Cartea Scrisori către Vasile Alecsandri este capodopera sa de scriitor.

Istoria Domeniului de la Ghergani

Recent introdus in circuitul turistic, Domeniul Ion Ghica este marcat de o istorie ce se întinde până în secolul XVI.  Situat la jumătatea distanței dintre București și Târgoviște, Domeniul de la Ghergani este declarat Monument istoric de importanță națională. A fost reședința lui Ion Ghica, descendent al familiei care a dat Moldovei și Țării Românești o adevărată dinastie de domnitori.

Domeniul este strâns legat de personalitatea lui Ion Ghica, inițiator al Revoluției de la 1848, și înflăcărat promotor al Unirii Principatelor. Reședința de la Ghergani a fost unul dintre principalele locuri în care au fost făcute primele întruniri pentru planurile Unirii, împreună cu prietenii săi N. Bălcescu și Negruzzi.

Prim ministru al României în patru rânduri, autor al Scrisorilor către Vasile Alecsandri – una dintre cele mai cuprinzătoare opere memorialistice ale secolului 19 din literatura română, Ion Ghica a marcat istoria României moderne și se numără printre fondatorii ei cei mai de seamă.

Deși a părăsit țară pentru a studia și trăi la Paris și Londra, a vizitat numeroase mari orașe ale Europei, de la Florența la Constantinopol, Ion Ghica a rămas un îndrăgostit de Ghergani și de pământul țării, iar contactul cu Franța l-a ajutat să înțeleagă și mai bine realitățile dureroase din locul său de origine. De aceea, a decis să readucă farmecul arhitectural la Ghergani, prin reconstrucția Domeniului.

Reședința boierească de epocă făcea parte din categoria maisons de plaisance, influențe pe care cuplul Alexandrina și Ion Ghica, au reușit să le contopească cu notele personale, adăugându-le construcției și împrejurimilor  elemente intelectuale și artistice caracteristice pasiunilor lor. Conacul de la Ghergani a fost reconstruit după schițele și viziunea lui Ion Ghica, mare iubitor de arhitectură, ce a găsit inspirație în locurile pe care le-a vizitat și în care a trăit.

Conform informațiilor oferite pe pagina de internet a domeniului, ajungând la Paris în 1835, Ion Ghica a considerat evident faptul că noi suntem o nație latină și că această cultură franceză pe care o descoperise deja în familie, era cea spre care trebuia să ne orientăm. În Franța face eforturi neobosite pentru emanciparea Principatelor și încearcă să le facă cunoscute, constatând că nimeni nu știa nimic despre Principatele române. Păreau complicate, se vorbea o limbă latină scrisă în chirilică, se aflau sub Imperiul Otoman - era Orientul complicat, după cum spunea mai târziu de Gaulle. Așadar, Ion Ghica face eforturi pentru a face cunoscută cultura Principatelor, descoperind în mod surprinzător la Paris și intelectuali moldoveni precum Alecsandri, Negruzzi, Cuza, Rosetti și că vorbeau aceeași limbă. Încă de atunci a început să prindă culoare ideea de unirea a Principatelor. Până atunci însă, Ghica s-a implicat și s-a îngrijit de Revoluția din 1848, care făcea ca națiunile să își găsească identitatea și să scape de sub supremația unei mari puteri.

Venind înapoi de la studii și-a spus că România trebuie să devină o țară occidentală, cu aceeași cultură și nivel de modernitate. Încep schimbările în portul oamenilor, care îmbrăcau până atunci caftane și se revine la redingota occidentală. Datorită Regelui Carol se introduce alfabetul latin, așadar se produc schimbări importante.

Ion Ghica se gândește că primul exemplu pe care l-ar putea oferi, de îndreptare către această modernizare a României, de această amprentă occidentală, ar fi chiar la el acasă. Și se gândește să își construiască un conac, a la francaise, renunțând la influența otomană a conacelor din secolele XVII-XIX.

Paradoxal, fiind o personalitate ce a dorit și a luptat mult pentru conservarea patrimoniului României, el însuși a distrus conacul construit în secolul XVII ca un fel de revoluție identitară și a început să construiască acest conac în 1869.

Traseul domeniului din Ghergani al familiei Ghica începe în secolul al XVIII-lea când Maria Văcărescu, fiica marelui ban Barbu Văcărescu și rudă cu Ienăchiță Văcărescu se căsătorește cu banul Dumitrache Ghica (1718-1807). Prin această alianță moșiile Ghergani și Gămănești alăturate intră parțial în posesia familiei Ghica. Ulterior în decursul secolului sunt cumpărate părți pentru întregirea domeniului local. Moșia este lăsată pe rând moștenire descendenților familiei Ghica: lui Scarlat Ghica (1750-1802), lui Dimitrie (Tache) Ghica, ctitor al bisericii domeniului Gămănești, lui Ion Ghica (1816-1897).

Acesta din urmă, scriitor, inginer, om politic, prim ministru în perioada antebelică și membru al Academiei Române, începe să folosească frecvent reședința după Unirea Principatelor când revine în țară. Din această perioadă a Principatelor aflăm din izvoarele scrise despre intețiile constructive ale sale pe domeniul de la Ghergani. În 1869, Ion Ghica avea deja o schiță de plan pentru o reședință pe care i-o înaintează împreună cu planul unei biserici arhitectului Dimitrie Berindei. Nu există dovezi clare despre implicarea arhitectului în proiectarea reședinței iar planul la care se face referire în sursa scrisă nu mai există.

În 1886 din corespondența lui Ion Ghica cu Vasile Alecsandri aflăm despre palatul de la Ghergani care era aproape terminat. Despre forma neoclasică a clădirii aflăm din fototeca INP (fostă DMI) că ar fi realizată de arh. Gh. Mandrea. Imaginea este o copie după un original aflat într-un album de familie realizat chiar de Ion Ghica în 1896.

Mențiunile din perioada interbelică despre palat sunt sporadice. Apare frecvent menționată capela domeniului. Nu există date referitoare la evoluția domeniului în aceast perioadă. 

Vizitele în Moldova la Miclăușeni, Ruginoasa, ori la casa lui Costache Negri de la Onești, au contribuit la nota elegantă a proprietății, cărora li se adăugat ideea construirii unui spațiu de studiu și creație, inspirat de Mirceștii lui Alecsandri. 

De pe site-ul monumenteuitate.org am aflat că în urma cutremurului din 1940 se înregistrează pagube importante la nivelul etajului și al acoperișului, primul fiind demolat, peste parter ridicându-se un acoperiș provizoriu. În perioada premergătoare naționalizării din 1948, moștenitorii familiei Ghica inițiază procesul de clasare ca monument istoric pentru întreg domeniul, inclusiv capela, cererea lor fiind respinsă de Comisiunea Monumentelor Istorice.

Prin naționalizare domeniul este transformat în GAC (gospodărie agricola comunala) Ghergani. Funcțiunea se schimbă în spital raional în 1950 iar zece ani mai târziu în spital de copii. Această utilizare improprie generează o serie de modificări ale spațiilor interioare, recompartimentări și dotări specifice.

După 1990 a fost înfiinţată Fundația Ion Ghica ce dorea restaurarea domeniului prin concesionarea acestuia de la stat; demersurile nu s-au concretizat. În 2004 în urma procesului de retrocedare moșia revine moștenitorilor de drept.

Capela domeniului este realizată de arh. Dimitrie Berindei, aici găsindu-și odihna Ion Ghica și soția sa Alexandrina. Ridicată într-un stil neoromânesc timpuriu capela diferă de stilul palatului. Aceasta, asemeni palatului, a trecut prin cutremurele din 1940 și 1977 prezentând în prezent degradări majore ce necesită consolidare. În exterior se găsesc morminte ale membrilor familiei Ghica.

Până în 1975, la Ghergani au existat două conace, cel vechi, datând din secolul XVIII-lea, corespunde actualei aripi de vest. Un al doilea edificiu a fost construit de către tatăl lui Ion Ghica, Tache Ghica, și reprezintă aripa actuală de răsărit a conacului. După moartea lui Berindei, George Mandra este cel care a preluat frâiele lucrărilor și a realizat o parte din ceea ce astăzi puteți admira la Ghergani.

O dată cu refacerea conacului, Ion Ghica a decis și construirea unei biserici. Capela reprezenta în acea vreme o tendință a elitelor noastre boierești și politice de a păstra consemnată însemnătatea numelor lor de familie prin ridicarea de capele și necropole. Biserica de la Ghergani este legată de conac printr-o alee și dezvoltă o arhitectură ce combină identitatea națională cu spiritul eclectic european, la modă în acea perioadă. Un aspect inedit al zonei în care urmau să fie așezate osemintele lui Ion Ghica și ale soției sale, îl reprezintă dorința personalității de a cumpăra de la Constantinopol sarcofage sculptate, care se remarcau prin noblețea marmurei din care erau confecționate și prin liniile clasice cu ghirlande în partea superioară.

Parcul, un alt element ce fascinează în cadrul Domeniului de la Ghergani, a fost amenajat chiar înainte de terminarea conacului, pe o suprafață de 27 ha., evidențiând codrul Vlăsiei, aflat în vecinătatea acestor locuri. 

Cine este Irina Bossy Ghica și cât de provocatoare este munca de restaurare a domeniului Ghica de la Ghergani

Irina Bossy Ghica este descendentă a familiei Ghica, din care au făcut parte diplomați, prim-miniștri, scriitori și memorialiști. Ea a plecat în Franța încă din liceu și a trăit acolo mai bine de 40 de ani. A fost jurnalist, absolvent de Sorbona, a lucrat la BBC și Reuters. Apoi, a absolvit școala de înalte studii politice și a lucrat în guvernul francez, la Ministerul Culturii. 

Ea s-a întors în România în urmă cu doi ani. Și-a propus să îngrijească și să restaureze moștenirea familiei sale.

Într-o autobiografie de pe site-ul domeniului Ghica, Irina Bossy-Ghica spune :

Cred cu tărie că este necesar să învățăm din greșeli, dar să nu ne împăcăm cu soarta. De aceea am decis să revin în țară pentru că aș vrea să particip la o schimbare a mentalităților. Aceasta e prima mea dorință - să putem trezi indignarea, căci nu există democrație fără indignare, fără revoltă, chiar ! Nepăsarea ne ucide de aproape 80 de ani. Asta au si vrut comuniștii si cei care i-au urmat : sa ne lăsăm lehamite, să ne vedem, în mod egoist, de supraviețuirea noastră ca indivizi - nu ca națiune !

Despre provocarea de a restaura Domeniul Ghica 

Recent introdus in circuitul turistic, Domeniul Ion Ghica este marcat de o istorie ce se întinde până în secolul XVI.  Situat la jumătatea distanței dintre București și Târgoviște, Domeniul de la Ghergani este declarat Monument istoric de importanță națională. 

Clădirile de aici se află într-un stadiu destul de degradat, existând lucrări de restaurare:

„Am încercat să îmbogățim și să înfrumusețăm acest loc. Bineînțeles, cu o paranteză de 50 de ani, în care a fost lăsat oarecum în paragină, în timpul comunismului. Măcar era un spital de copii și se întreținea într-un fel cest domeniu, acest parc. A fost un cutremur în 77 și cupola de la capelă s-a năruit. Au reconstruit-o, dar n-au reconstruit etajul care căzuse de la conac, în cutremurul de la 1940. Și care nu a putut fi făcut de familia noastră pentru că era în timpul războiului, bunicul meu era pe front ca general, bunica mea era pe front ca infirmieră de Cruce Roșie, și și-au spus că la sfârșitul războiului se vor apuca să-l repare. În 1945, imediat, s-au confiscate averile, s-au confiscat pământurile, cu care întrețineam această moșie, acest domeniu. Iar în 1949, a fost confiscat cu totul, și nimeni n-a mai avut acces aici.”, a declarat Irina Bossy Ghica pentru Euronews.

Domeniul de la Ghergani cuprinde un parc natural desprins din vechii codrii ai Vlăsiei, cu o grădină romantică în mijlocul căreia se află conacul, inspirat de arhitectura franceză a epocii, în prezent într-un amplu proces de restaurare, și capela familiei Ion Ghica, bijuterie arhitectonică reprezentativă a stilului neoromânesc, în fața căreia se află mormintele familiei.

Lucările de restuare sunt destul de dificile, implică foarte multe provocări și au nevoie,evident de foarte multe fonduri, însă Irina Bossy Ghica este optimistă.

În ultimii ani la Domeniul Ghica de la Ghergani au fost organizate o serie de evenimente culturale, concerte sau întâlniri și expoziții de artă și ateliere. 

La Domeniul Ghica din Ghergani a fost deschis, de asemenea, și un muzeu. Accesul la muzeu se face în fiecare zi de luni până vineri începând cu data de 20 Septembrie 2019.

Surse:     Domeniul-Ghica.ro, Euronews, Wikipedia, Monumenteuitate.org

Later edit: Documentarul Euronews a aparut