Cetatea Rupea se află în orașul Rupea, din județul Brașov. A fost atestată în 1324 drept castru regal. În secolul al XV-lea, cetatea trece sub administrarea comunității săsești, care face din ea un refugiu. Cetatea a fost extinsă până în secolul al XVII-lea. Se mai numește și Cetatea Cohalmului și are o așezare strategică, aflată la îmbinarea drumurilor ce făceau legătura între Transilvania, Moldova și Țara Românească prin pasurile sud-estice.
Cândva o ruină uitată, Cetatea Rupea a fost reabilitată și înscrisă în 2013 în circuitul turistic al României pentru a putea fi admirată în toată splendoarea ei.
Ridicată pe Dealul Cohalmului, Cetatea Rupea străjuiește asupra orașului ce îi poartă numele, încă din 1 324, când sașii din zonă s-au răsculat împotriva Regelui Carol Robert de Anjou și s-au refugiat în interiorul cetății. Sașii aflați pe dealurile din împrejurimile orașului au folosit fortificația drept punct de refugiu în timpul atacurilor.
Mai târziu, în 1599, Mihai Viteazul a luat sub asediu cetatea în drumul său spre Șelimbăr. Localnicii nu își doreau ca domnitorul să unească cele trei provincii românești, motiv pentru care domnitorul i-a pedepsit asediindu-le cetatea.
Un alt moment care a marcat existența cetății este asociat cu epidemia de ciumă din secolul XVIII, când populația a fost nevoită să se retragă în cetate pentru a se proteja de boala ce îi amenința.
În trecut, cetatea servea drept centru comercial și meșteșugăresc. Acest fapt se datora situării acesteia la intersecția drumurilor care asigurau legătura dintre Transilvania, Moldova și Țara Românească.
În 1789, cetatea a fost folosită pentru ultima dată pentru rolul său de apărare, la panica provocată de turci. De-a lungul timpului, cetatea s-a degradat semnificativ, chiar dacă localnicii au făcut eforturi constante pentru a păstra vie istoria dintre zidurile fortificației. Cetatea se remarcă prin așezarea pe 3 nivele, sub forma unei spirale ascendente: Cetatea de Sus (cea mai veche), Cetatea de Mijloc (din sec XV – XVII) și Cetatea de Jos (sec. al XVIII-lea). Fiecare dintre cele 3 construcții se distinge prin zidării aparte, din epoci diferite, care surprind evoluția armamentului și a tehnicilor de asediu.
Întreaga suprafață se extinde pe 11 ha, incluzând zidurile masive și impunătoare și curțile interioare. Atmosfera medievală este dată de Turnuri și celelalte corpuri adiacente din jurul cetății. Turnul Porții, Turnul Slujitorilor sau Turnul Slăninii sunt doar câteva din aceste importante construcții care dau personalitate locului, acestea purtând nume specifice care le trădează diferite particularități. Prin latura vestică a cetății se poate intra în Capelă și în Turnul Cercetașilor, iar pentru o panoramă remarcabilă, o serie de scări conduc spre Căsuța din vârf.
Comentariul va fi postat dupa aprobare