Parcul Natural Văcărești sau Delta Văcărești este prima arie protejată urbană din Romania și cel mai mare spațiu verde al capitalei. Aici s-a format un ecosistem acvatic cu întinderi de mlaştini, ochiuri de apă, stufăriș, crânguri de sălcii, cuiburi din plopi, perdelele de trestie și stuf ce mărginesc lacul, toate acestea constituind habitatul păsărilor de baltă care au ajuns să cuibărească și să se înmulțească, dar și al multor specii de reptile, insecte și amfibieni și chiar mamifere.
Înainte de 1988, zona în care se află acum Parcul Natural Văcărești marca periferia de sud-est a Bucureștiului, neasfaltată, cu locuințe rare și grădini întinse, conectate printr-o rețea modestă de străzi, dintre care unele există și astăzi: Glădiței, Povestei, Lunca Bîrzești, Săvinești.
Proprietarii de terenuri și locuințe au fost expropriați în 1988 , regimul comunist demarând aici o amplă lucrare hidrotehnică: Amenajare Lac Văcăreşti. Lucrările la digul din pământ betonat înspre lac și la cuveta lacului au fost finalizate în 1989. Lacul urma să fie alimentat gravitaţional din Argeş, via Lacul Mihăileşti, pe o distanță de 27 km, din aducțiune realizându-se doar 14 km.
Această soluție a fost abandonată, iar bazinul creat a fost umplut, până la urmă, prin pomparea apei din Dâmbovița. Din cauza defectelor de execuție, s-au produs infiltrații ce au inundat zonele învecinate, în mod special pe cea a serelor Popești-Leordeni, ceea ce a dus la suspendarea temporară și, după 1989, la abandonarea definitivă a proiectului.
În lipsa intervenției umane zona s-a renaturat, fiind ușor, ușor populată de numeroase specii de animale și plante.
În cei peste 20 de ani cât a fost neglijată, zona Lacului Văcărești a fost recucerită de natură. Locul, cunoscut în prezent și ca "Groapa Văcărești", este alimentat de izvoare subterane, care au permis creșterea unei vegetații diverse și a unor viețuitoare, ca păsări (inițial, 94 de specii), între care stârci, egrete, cormorani, pescăruși, lebede, lișițe, rațe sălbatice, muscarul negru, animale acvatice ca șerpi de apă, tritoni, dar și vulpi, iepuri, vidre și bizami, care supraviețuiesc într-un ecosistem stabil. În anul 2014, au fost fotografiate mai multe exemplare de vidră (Lutra lutra) specie protejată. Prezența acestui mamifer la Văcărești este un indicator al sănătății ecosistemului.
Fotograful Helmut Ignat a publicat, în ediția în limba română a revistei National Geographic, nr. 109, din mai 2012, p. 41, o serie de fotografii reprezentând păsări sălbatice (rațe, lișițe, lebede, gâște), și mamifere (vidre, dihori, bizami, vulpi) care s-au stabilit în acest ecosistem specific unei delte.
În timpul migrațiilor de primăvară și toamnă, zona joacă un rol deosebit de important pentru o serie de specii de păsări migratoare rare. Pe tot parcursul anului se braconează specii de păsări cântătoare, protejate de legislația autohtonă și europeană. În martie 2013, autoritățile au reușit să recupereze de la braconieri câțiva sticleți, o cinteză și un florinte. Deși nu sunt păsări pe cale de dispariție, ele sunt totuși protejate de lege.
La 5 iunie 2012, când se sărbătorea Ziua Mondială a Mediului, ministrul mediului Rovana Plumb a vizitat zona Lacului Văcărești, considerată a fi "Delta Capitalei", împreună cu ambasadorul Argentinei în România, Claudio Perez Paladino, însoțită și de reprezentanți ai ONG-urilor de protecție a mediului. Cu această ocazie, ambasadorul Argentinei în România a prezentat proiectul unei zone similare din Buenos Aires, Costanera Sur, care a fost declarată arie protejată.
Locuri asemănătoare se află și la Londra, Berlin sau Chicago. În Praga există 88 de arii protejate. La rândul său, Ministrul Mediului, Rovana Plumb, a declarat că Lacul Văcărești va fi declarat și el arie urbană protejată, sau rezervație naturală, întrucât aici au fost identificate deja peste 90 de specii de păsări rare, și a precizat că, peste câțiva ani, zona ar putea deveni loc de agrement, unde bucureștenii să poată găsi o oază de aer curat. Oricum, perimetrul lacului nu mai poate fi folosit pentru construcții, cum se intenționa, deoarece fundul său este o mlaștină.
Ca urmare, a fost inițiată o comisie de specialiști formată din academicieni, profesori universitari, experți în domeniu etc., care au început să lucreze la elaborarea Studiului de fundamentare științifică, în vederea demonstrării importanței acestei zone, pentru ca ea să poată primi statutul de arie protejată conform reglementărilor legale. Totodată s-a creat un grup de inițiativă pentru înființarea Parcului Natural Văcărești alcătuit din Asociația Salvați Dunărea și Delta, Kogayon, Ecopolis, National Geographic. Până în anul următor, toată documentația necesară, împreună cu Studiul de fundamentare științifică, au parcurs mare parte din etapele prevăzute în lege, deponentul lor fiind Asociația Salvați Dunărea și Delta. La 3 iunie 2013, documentația a primit avizul Comisiei de Monumente a Academiei Române, urmând ca aceasta să ajungă la Primăria Sectorului 4 și apoi la minister.
După un an, în cadrul unei conferințe de presă organizate la 5 iunie 2013 în zona lacului Văcărești, tot cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului, Ministrul Mediului și Pădurilor, Rovana Plumb, a declarat că instituția pe care o conduce va întreprinde toate demersurile legale pentru desemnarea acestui spațiu drept arie naturală protejată, deoarece, spunea ea, „Zona Lacului Văcărești a fost recucerită de natură. Noi vrem să ne asigurăm că natura este repusă în drepturi, dar în același timp să reparăm și să protejăm, pentru ca acest loc să devină o destinație turistică a Bucureștiului și a României”.
Încă un an mai târziu, la începutul lunii iunie 2014, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a inițiat o dezbatere publică asupra Hotărârii de Guvern care instituie regimul de protecție (parc natural - categoria V IUCN) la Văcărești.
Zona a primit în unanimitate Avizul Consiliul General al Municipiului București, la data de 28 mai 2015 — pas obligatoriu în vederea declarării sale ca parc natural de către Guvern.
La începutul anului 2015, reprezentanții Grupului de inițiativă pentru înființarea Parcului Natural Văcărești au fondat Asociația Parcul Natural Văcărești. Membrii fondatori sunt: Helmut Ignat, Cristian Lascu, Florin Stoican, Dan Bărbulescu. Eforturile lor sunt sprijinite de alpinistul Alex Găvan precum și de o serie de presonalități, instituții publice sau companii. Asociația a preluat demersurile de înființare a Parcului Natural Văcărești. La solicitarea Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor, reprezentanții asociației au redepus în septembrie 2015 dosarul final de înființare a ariei naturale protejate.
Prin Hotărârea de Guvern nr. 349/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 371 din 13 mai 2016, s-a declarat zona naturală „Acumulare Văcărești” ca parc natural, cu denumirea „Parcul Natural Văcărești” și s-a instituit regimul de arie naturală protejată pentru zona naturală „Acumulare Văcărești”, acesta devenind primul parc natural urban din România și prima arie naturală protejată din municipiul București.
În noiembrie 2020, noul primar al capitalei, Nicușor Dan a anunțat amenajarea Parcului Natural Văcărești și a Lacului Morii în parteneriat cu Guvernul României și Ministerul Mediului.
CE SE GĂSEȘTE ÎN PARC
Pe teritoriul parcului nu sunt habitate naturale, fiind vorba de comunități recent instalate. Totuși, Văcărești rămâne ultima zonă dintr-o suprafață mai largă cu vegetație specifică zonelor umede, unde sunt citate câteva specii mai deosebite, cum ar fi relictul pentru câmpie Menyanthes trifoliata, specia de interes comunitar Lindernia procumbens sau Wolffia arrhiza, o specie foarte rară, considerată amenințată la nivel național.
Conform descrierii habitatelor din România, în Parcul Natural Văcărești au fost identificate:
R2202 Comunităţi danubiene cu Lemna minor, Lemna trisulca, Spirodella polyrhiza şi Wolffia arrhiza (aceste comunități au corespondent habitatul Natura 2000 cu cod 3150);
R5305 Comunităţi danubiene cu Typha angustifolia şi Typha latifolia;
R8704 Comunităţi antropice cu Polygonum aviculare, Lolium perenne, Sclerochloa dura şi Plantago major;
R8703 Comunităţi antropice cu Agropyron repens, Arctium lappa, Artemisia annua, Ballota nigra.
Dintre speciile arborescente predomină speciile de salcie: Salix alba, Sallix fragilis (răchită), Salix cinerea (zălog) și plop (Populus sp.), sălcioara (Elaeagnus angustifolia), dar și specii exotice precum cenușarul (oțetar chinezesc sau arborele paradisului, Ailanthus altissima), frasinul american (Fraxinus pennsylvanica) și ulmul siberian (Ulmus pumilla), sau specii fructifere comune precum: corcodușul (Prunus cerasifera), dudul alb (Morus alba) și nucul (Juglans regia).
Dintre arbuști sunt prezenți glădița (Gleditsia triacanthos), măceșul, păducelul, socul, murul etc.
Sunt prezente specii din mai multe grupe, reprezentînd, alături de speciile floristice, un ecosistem aflat în stare de echilibru natural.
Insecte: În PNV a fost semnalată prezența unei specii noi pentru fauna României (Tetramesa variae) şi a altor trei specii semnalate prima oară în partea de sud a ţării (Tetramesa cereipes, Bruchophagus astragali şi Systole tuonela)
Pești: caras, biban, babușcă, roșioară, murgoi bălțat, oblete, știucă
Amfibieni: triton cu creastă (Triturus cristatus), triton comun (Triturus vulgaris), izvoraș cu burta roșie (Bombina bombina), broasca mare de lac (Rana ridibunda), brotăcelul răsăritean (Hyla orientalis)
Reptile: țestoasa de apă europeană (Emys orbicularis), gușter (Lacerta viridis), șopîrlă de cîmp (Lacerta agilis), șarpe de casă (Natrix natrix), șarpe de apă (Natrix tessellata)
Păsări: pînă în prezent au fost identificate 180 de specii, cele mai multe protejate la nivel național și internațional: lebăda de vară, chirighița cu obraz alb, pițigoi, rațe, stîrci, corcodei, cormorani, egrete, ereți, pescăruși etc.
Mamifere: șoarece de cîmp (Microtus arvalis), chițcan pitic (Sorex minutus), bizam (Ondatra zibethica), nevăstuică (Mustela nivalis), vulpe (Vulpes vulpes), vidră (Lutra lutra), lilieci.
CE POȚI FACE ÎN PARC
În parc sunt amenajate două poteci tematice dedicate biodiversității și istoricului locurilor.
Poteca biodiversității urbane
Poteca biodiversității urbane măsoară aproximativ 2,5 km și străbate principalele zone naturale ale parcului: zona de zăvoi, zona de lacuri, zona inundabilă de mlaștină, zone de vegetație scundă de câmp, zone de tufăriș. Este un traseu circuit care pornește de la intrarea din Str. Glădiței (Asmita Gardens), continuă până la intersecția cu fosta stradă Lunca Bârzești, unde face dreapta. Imediat în față, înspre est, se vede un foișor de observare din lemn, care oferă perspectiva celor mai întinse lacuri din parc. Poteca continuă pe lângă un izvor care țâșnește de sub o placă de beton și lasă în dreapta punctul de informare amenajat în căsuța rangerilor și un alt foișor ornitologic. Mai departe, face dreapta printr-un crâng de sălcii și plopi și continuă tot înainte înspre nord-vest, pe Poteca Povestei, traversând mai multe zone de stufăriș. De aici, se poate urma poteca de pe coama digului sau se poate face dreapta, printr-o zonă de pajiște, până la intersecția cu fosta stradă a Glădiței, în apropierea punctului de plecare.
De pe panourile instalate de-a lungul potecii aflăm informații despre: păsările de zăvoi, viața acvatică, păsările de apă, herpetofaună, mamifere, arbori și despre una dintre speciile emblematice ale parcului: vidra.
Traseul pe vale
Traseul Pe Vale pornește de la intrarea dinspre sud a parcului, de pe Str. Săvinești și continuă înspre est, traversând o zonă pe pajiște, care în trecut a fost puternic afectată de depozitarea ilegală a deșeurilor, mai ales a celor provenite din construcții și demolări. Înainte de 1989, aici erau grădini de zarzavaturi, îngrijite de locuitorii blocurilor din zonă (predecesoarele grădinilor urbane comunitare).
Numele ”pe vale” a fost dat tot de aceștia. În prezent, poteca este marcată cu panouri informative colorate care povestesc de un broscodrom, despre lilieci și despre grădina sălbatică dintre bălți, unde este amenajat și un hotel de insecte.
Tot aici se găsește un reptilariu, un loc în care simpaticele șopârle se soresc, adică socializează la soare, sau se hrănesc. Umblați tiptil pe lîngă reptilariu, să nu le deranjați!
Traseul pe DIG
Traseul de pe dig este abordabil pe orice vreme și oferă priveliștea grozavă a parcului în orice punct al său. Există două zone de belvedere integrate, adică cele două debarcadere care au fost construite odată cu digul amenajării hidrotehnice. Traseul măsoară 5,3 km.
Atenție! În afară de aceste trasee, există mai multe poteci secundare care se ramifică din potecile principale. Datorită obstacolelor existente (cămine și blocuri din beton rămase din fosta amenajare hidrotehnică) și sensibilității unora dintre zonele traversate (zone de cuibărit pentru păsările de apă, habitat pentru specii rare de floră), pe aceste poteci circulația este închisă. Prin urmare, până la amenajarea, marcarea și deschiderea altor poteci, facem apel către vizitatori să rămână pe traseele de vizitare marcate ca atare pe harta parcului.
Toate aceste trasee se pot parcurge și cu bicicleta, cu viteză redusă însă și cu atenție la ceilalți participanți veniți să admire spectacolul naturii, precum și la micile viețuitoare care pot oricând să traverseze potecile. Pentru vizitatorii pe biciclete, aceste trasee sunt prevăzute cu rampe de acces dinspre complexul Asmita Gardens și Str. Săvinești, și cu podețe din lemn care traversează zonele inundabile.
Comentariul va fi postat dupa aprobare