Potrivit demografilor, copiii de cinci ani de astăzi au o șansă mai mare decât oricând de a trăi pentru a fi centenari, iar până în 2050 va fi probabil norma pentru nou-născuții din țările mai bogate, cum ar fi Statele Unite, Europa sau părți ale Asiei, conform National Geographic.
Un secol de progrese medicale a prelungit deja speranța de viață, în timp ce îmbunătățirea educației, creșterea prosperității și o mai mare alegere a femeilor reduc ratele de fertilitate. Populația mondială a atins opt miliarde în noiembrie, dar ritmul de creștere încetinește, cifrele estimate spun că vârful se va atinge la mijlocul secolului și apoi să înceapă să scadă. Între timp, proporția persoanelor de peste 65 de ani este deja de una din 10 și se preconizează să ajungă la una din patru în SUA până în 2050. O lume mai puțin populată, locuită de persoane în vârstă, este la orizont.
În S.U.A., speranța de viață a crescut cu 30 de ani în ultimul secol, dar, în cea mai mare parte, acești ani suplimentari sunt pur și simplu tratați la sfârșit, prelungind perioada de pensionare, fragilitate și boală.
Astăzi, viața este concepută în linii mari ca un proces liniar în trei etape: 20 de ani de educație, 45 de ani de muncă, apoi pensionare. Este un model care apreciază studenții pentru potențialul lor de a deveni muncitori, oameni in câmpul muncii, iar pensionarii deloc. Dar când te poți aștepta în mod rezonabil să trăiești cu zeci de ani mai mult, pensionarea la 65 de ani, de exemplu, nu mai are sens - nu din punct de vedere economic, nu social și nu personal. În plus, este plictisitor, chiar și pentru cel mai pasionat jucător de golf.
Viața în trei etape este făcută pentru o lume care nu mai există și va fi înlocuită cu „o viață în mai multe etape... care este mult mai flexibilă”, conform specialiștilor. Fluiditatea care va caracteriza viața celor mici se întâmplă deja. Adolescența a fost o invenție de la mijlocul secolului al XX-lea – înainte erai pur și simplu un copil și apoi un muncitor. Astăzi, mai mulți adulți tineri amână plecarea de acasă, întârzie să aibă copii, întârzie să-și asume multe dintre capcanele vieții adulte.
O viață concepută pentru longevitate începe cu o educație care este prelungită – care începe mai târziu și durează mai mult – cu ani suplimentari devreme pentru joacă și ani de pauză pentru ca elevii de liceu să accepte locuri de muncă sau să facă muncă voluntară. Același lucru este valabil și pentru studiile universitare. „Să le dăm copiilor o pauză”, spune experții „Acești ani suplimentari înseamnă că ritmul vieții poate încetini efectiv.” Educația va continua pe tot parcursul vieții. Unele universități oferă deja un „curriculum de 60 de ani” care vizează menținerea lucrătorilor la curent pe o piață a forței de muncă în schimbare rapidă.
Munca, de asemenea, va fi reinventată. Pentru a plăti vieți mai lungi, viața profesională trebuie să fie și mai lungă, dar munca va fi mai flexibilă. Munca pe viață ar putea implica același număr de ore, dar răspândite pe 50 sau 60 de ani în loc de 30 sau 40, cu pauze de carieră, muncă cu fracțiune de normă și schimbarea locului de muncă în diferite etape ale vieții.
Pensionarea în sine va evolua și ea. Cancelarul german din secolul al XIX-lea, Otto von Bismark, a fost primul care a introdus pensiile într-un moment în care speranța de viață europeană era de doar 40 de ani. Echivalentul acelei vârste de pensie de stat acum ar fi de 103. Anii 70 au înlocuit cei 60 ca „deceniul declinului” și acest declin este împins și mai mult pe măsură ce trăim mai mult. Pentru majoritatea copiilor de cinci ani de astăzi, 82 vor fi anii 60 de astăzi.
Dar pentru a trăi mai mult, copii de azi vor trebui să își gestioneze și sănătatea pentru a reduce impactul bolilor netransmisibile pentru care vârsta este un multiplicator de amenințare, cum ar fi Alzheimer, cancerul, bolile cardiovasculare, artrita și diabetul. Pot apărea noi tratamente pentru bolile îmbătrânirii, dar deciziile simple legate de stilul de viață sunt cea mai bună apărare în încercarea de a se asigura că durata de viață și viața sănătoasă se aliniază mai strâns: mâncați bine, faceți exerciții regulate, nu fumați, nu beți prea mult.
Odată cu sănătatea vin oportunități. Filosoful francez Simone de Beauvoir, în cartea sa din 1970, The Coming of Age, a scris că majoritatea oamenilor se apropie de bătrânețe „cu tristețe și răzvrătire”, considerând-o ca fiind mai rea decât moartea, dar de Beauvoir găsește un răspuns în scop. „Există o singură soluție dacă bătrânețea nu trebuie să fie o parodie absurdă a vieții noastre anterioare și aceasta este să urmăm în continuare scopuri care să ne dea existenței un sens”, scrie ea.
Viața de 100 de ani nu înseamnă a te strădui să rămâi mai tânără mai mult timp, ci înseamnă a rămâne suficient de sănătos și suficient de conectat pentru a menține un sentiment de scop, indiferent dacă se găsește la locul de muncă, în familie sau în comunitate.
Comentariul va fi postat dupa aprobare