Deși am putea crede că femeile Germaniei au fost martori pasivi ai crimelor comise de regimul nazist, adevărul este că multe dintre ele s-au implicat activ în acel regim de dictatură și teroare. Unele dintre ele au fost la fel de brutale și de nemiloase ca și bărbații cu care lucrau, dar care au devenit mai cunoscuți decât ele.
De ce justiția de după război a închis totuși ochii la crimele comise de aceste femei? În ultimii 15 ani, o nouă generație de istorici internaționali a cercetat în detaliu, pentru a afla adevărul despre cât de mult s-au implicat, de fapt, femeile celui de Al Treilea Reich în atrocitățile regimului.
Acest documentar dezvăluie în premieră absolută povești despre femeile care au refuzat să trăiască în umbra bărbaților regimului nazist.
Episodul 1: din 1933 până în 1942
Acest prim episod, care începe cu sosirea lui Hitler la putere în 1933, se întoarce la rădăcinile îndoctrinarii tinerelor germane în cadrul ramurii de fete a Tineretului Hitlerist (BDM). O puternică mașină de îndoctrinare în slujba unui regim pe cât de profund antisemit, pe atât de misogin, care nu permitea femeilor să ocupe nicio funcție de responsabilitate, le limita drastic accesul la învățământul superior și făcea tot posibilul să le scoată din piata muncii.
Izbucnirea războiului din 1939 a perturbat viitorul lor de gospodine. Femeile nu numai că au înlocuit bărbații pe camp ori în fabricile Reichului. Ele vor juca, de asemenea, un rol activ în politica de colonizare și expansiune în teritoriile cucerite.
Membrele BDM au fost primele care au plecat spre est, și au jucat astfel un rol activ în „germanizarea” populațiilor evreiești și poloneze.
Episodul 2: din 1942 până în prezent
În 1942, a avut loc o nouă fază a genocidului: „Soluția finală”. Femeile, departe de a fi simple martori sau complice, au jucat un rol pe cât de important, pe atât de mortal. În cadrul administrației de ocupație însărcinată cu organizarea deportării a milioane de evrei europeni în lagărele de concentrare și exterminare; în spatele turnurilor de veghe ale lagărelor, unde femeile de pază au învățat violența pe cheltuiala prizonierilor; în cadrul unităţilor medicale în care s-au efectuat experimente barbare asupra deportaţilor; sau chiar în intimitatea familiilor, unde unele soții SS au devenit ele însele criminale.
Deși unii dintre ele, implicate în special în crimele naziste, urmau să răspundă pentru actele lor după război, sistemul de justiție nu a putut recunoaște implicarea femeilor germane, iar marea majoritate a crimelor lor a rămas nepedepsită.
Femeile Reichului au strecurat prin plasa judiciară și au început o nouă viață, de parcă războiul ar fi fost o simplă paranteză. Ar fi nevoie de zeci de ani pentru ca munca istoricilor să arunce în sfârșit lumină asupra acestei părți puțin cunoscute a Holocaustului și să discute despre această latură nespusă și neimaginată a femeilor și violența de care sunt capabile.
Comentariul va fi postat dupa aprobare