Supraimpozitarea salariilor ”mari” este o temă falsă ca, de altfel, întreaga discuție despre impozitarea progresivă. În primul rând, supraimpozitarea vehiculată nu are sens economic sau social: nu ar aduce încasări la buget care să rezolve măcar parțial situația dificilă a deficitului și nici nu ar genera echitate între contribuabili, atâta timp cât este pus arbitrar un prag fără nicio modelare economică pentru a-l justifica.
În al doilea rând impozitarea progresivă nu poate fi introdusă în viitorul apropiat fără o reformă solidă a administrației fiscale care, în condițiile actuale, nu este pregătită să gestioneze milioane de declarații și nici fără un studiu care să indice variantele optime de impozitare pentru economia locală. Așa cum mediul de afaceri a susținut repetat, fără o analiză temeinică a sistemului fiscal, fără o reformă serioasă și fără implementarea de tehnologie în administrarea fiscală, schimbările în fiscalitate nu vor aduce beneficii.
Orice dezbatere despre o viitoare modificare a fiscalității din România ar trebui să aibă în vedere aceste scopuri: creșterea echității fiscale și a încasărilor bugetare prin reformarea administrației fiscale și analiza legislației pentru a mări baza de impozitare. Însă aceste lucruri sunt cunoscute la nivel guvernamental, ele fiind incluse în PNRR la capitolul reforma fiscală, unde sunt prevăzute etape și jaloane de îndeplinit.
Unul dintre pașii asumați prin PNRR este o analiză a sistemului fiscal realizată de Banca Mondială (BM). Raportul întocmit de instituția internațională urmează să fie utilizat în deciziile de politică fiscal bugetară, întrucât PNRR nu conține măsurile concrete pe care le va lua guvernul, ci obiectivul pe care trebuie să-l atingă, respectiv majorarea veniturilor bugetare cu 3 puncte procentuale din PIB până în 2026 prin reforma sistemului fiscal. Ce prevede însă PNRR este termenul până la care BM avea de transmis documentul de analiză auto rităților române, termen care s-a împlinit încă de la finalul anului trecut. Ne aflăm la patru luni distanță, iar raportul nu a fost publicat oficial, dar a apărut în presă fără să fie negat de autorități.
Documentul are o serie de recomandări pentru potențialele reforme ale cadrului politicii fiscale, dar subliniază că nici una dintre reformele fiscale propuse nu poate fi realizată fără reforma și digitalizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF).
Principalele recomandări ale BM vizează reformarea impozitării veniturilor din muncă cu luarea în considerare a introducerii unei rate progresive a impozitului pe venitul personal pentru veniturile din muncă, precum și cu eliminarea diverselor excepții, scutiri care îngustează baza de impozitare, reformarea impozitării veniturilor din capital pentru a crește eficiența și echitatea, îmbunătățirea impozitării proprietății prin trecerea de la un sistem bazat pe suprafață la un sistem bazat pe valoarea de piață, reformarea stimulentelor privind impozitul pe profit pentru a îmbunătăți eficiența și transparența (de exemplu simplificarea stimulentului fiscal pentru cercetare și dezvoltare la o singură deducere îmbunătățită), reducerea pragului de eligibilitate pentru regimul microîntreprinderilor pentru a egala pragul TVA (în prezent, 88.500 euro) și eliminarea cotelor reduse de TVA.
Mai mult, BM arată că reformele fiscale ar trebui să fie realizate împreună cu reforme cheie în domeniul cheltuielilor pentru a obține treptat consolidarea fiscală, precum reforma sistemului de pensii (inclusiv a pensiilor speciale), restructurarea sistemului de salarizare în sectorul public și introducerea treptată a bugetării pe programe în administrația centrală.
Este foarte important să înțelegem principiul pe care îl subliniază Banca Mondială: respectiv că reformele trebuie să fie realizate în strânsă corelare pentru a atinge obiectivele de echitate fiscală și majorare a încasărilor bugetare. Măsuri singulare, cum ar fi supraimpozitarea unor salarii, nu contribuie la consolidarea fiscală.
Guvernul trebuie să abordeze politicile fiscal-bugetare unitar și să calculeze impactul fiecărei potențiale decizii într-un ansamblu, cu alte cuvinte să aibă o strategie clară pe toate palierele: în zona veniturilor prin reglaje ale cadrului legislativ fiscal și prin reforma administrației fiscale, iar în zona cheltuielilor prin regândirea sistemelor de pensii și de salarii în sectorul public.
Pentru o mai bună înțelegere a raportului dintre venituri și cheltuieli, ar trebui să reținem că în 2022, cheltuielile cu salariile și pensiile au ajuns la circa 20% din PIB, în condițiile în care încasările din taxe, respectiv veniturile fiscale ale statului, au fost de circa 27% din PIB. Acest dezechilibru bugetar nu poate fi corectat cu măsuri ad hoc, ci doar printr-o regândire a întregii politici fiscal-bugetare a statului.
Concluzionând, documentul BM este foarte util în dezbaterea publică pentru că pune în ordine, dintr-o perspectivă neutră, diferitele probleme pe care le are în acest moment sistemul fiscal și de administrare fiscală și vine cu potențiale soluții. În continuare recomandările merită analizate, discutate public și continuate cu studii de impact ale diferitelor măsuri. Ar fi de dorit să trecem la nivelul următor în politica fiscal-bugetară, să depășim stadiul măsurilor pripite, fără studii de impact, pentru a obține consolidarea fiscală pe termen lung.
Comentariul va fi postat dupa aprobare