Mănăstirea Caraiman, situată în Munții Bucegi din România, reprezintă un loc de mare importanță spirituală și istorică, cu o frumoasă combinație de peisaj montan și liniște interioară. Acest loc binecuvântat atrage vizitatori din toate colțurile țării și din străinătate, oferindu-le o experiență unică de conectare cu natura și cu propria lor spiritualitate.
Istoria Mănăstirii Caraiman
Mănăstirea „Înălţarea Sfintei Cruci” - Caraiman este înființată în anul 1998, la inițiativa Preacuviosului Părinte Gherontie Puiu. Este situată pe Valea Prahovei în orașul Bușteni, la poalele Munţilor Bucegi, într-o poiană care are în mijlocul ei un brad cu o formă aparte.
Mănăstirea Caraiman este situată la o altitudine de aprox. 900 m, fiind printre cele mai mari altitudini în care s-a construit un locaș de cult în țara noastră.
Ctitorul Mănăstirii Caraiman, Părintele Gherontie Puiu, în vremea când era bolnav și a fost internat în spital, în urma unui accident vascular a avut un vis în care a văzut-o pe Maica Domnului care i-a spus: „Vei găsi un brad cu şase ramuri, lângă o apă curgătoare, pe un plai de unde se vede marea Cruce. Acolo să faci mănăstirea!”.
În urma acestui vis părintele Gherontie Puiu, cu ajutorul Maicii Domnului, a găsit locul indicat de Ea în această zonă minunată a României de pe Valea Prahovei. Munţii îmbrăcaţi în verdele sincer al brazilor sunt ca o fortificaţie ce ocrotesc poiana în care se va construi mănăstirea. Culoarea senină a cerului îţi induce o stare de pace, iar Crucea din vârful Caraimanului este ca un mesager al credinţei ce priveşte în poiana însorită.
În luna octombrie, anul 1998, Arhiepiscopia Bucureștilor primește printr-o Hotărâre a Consiliului Local al orașului Bușteni o suprafață de teren de 13.000 mp, în vederea construirii unei mănăstiri.
La 29 iunie 2000, fericitul întru pomenire Patriarh Teoctist Arăpașu, aproba înființarea Schitului Caraiman cu hramul ,,Înălțarea Sfintei Cruci”. Locul a fost sfințit de către Preasfințitul Teodosie Snagoveanu, la vremea aceea Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, actualmente Arhiepiscopul Tomisului.
Ulterior, suprafața de teren a fost suplimentată cu 4.500 mp în anul 2001 și 6000 mp în anul 2002, însumând o suprafață totală de 23.500 mp, având încadrare juridică de concesiune.
Între anii 2000-2001 s-a construit biserica de lemn cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, un aghiasmatar și un corp de chilii.
La data de 21 octombrie 2001, biserica de lemn cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” este sfințită de către Preasfințitul Sebastian Ilfoveanu, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și tot atunci este pusă piatra de temelie pentru construirea unei noi biserici, de zid, cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci”.
Între anii 2002-2007 s-au construit biserica mare cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci şi Învierea Domnului”, clopotnița, trapeza, respectiv unul dintre corpurile arhondaricului. În toamna anului 2007 a început construcția chiliilor.
Între anii 2007-2010 au fost finalizate lucrările de construire a corpului de chilii, precum și cel de-al doilea corp al arhondaricului.
În data de 1 iulie 2008, Schitul Caraiman cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci” a fost ridicat la rangul de mănăstire.
Personalitatea care s-a impus în conștiința celor care au vizitat Mănăstirea Caraiman a fost, fără îndoială, părintele protosinghel Gherontie Puiu. Din prima zi a venirii sale pe lume, părintele Gherontie s-a aflat necontenit sub ocrotirea Maicii Domnului, care l-a ales, spune el, pentru împlinirea unei sfinte misiuni, și anume, construirea unei mănăstiri, departe de tumultul deșertăciunilor omenești. Întregul său destin seamănă cu un martiriu, credința nestrămutată și rugăciunea l-au ajutat însă să împlinească faceri de bine, ca un mijlocitor între creștinii aflați la nevoie și Maica Domnului.
Începând cu data de 10 iulie 2010, părintele Gherontie Puiu este schimbat din funcția de stareț al mănăstirii, din cauza problemelor de sănătate care erau destul de grave și nu îi mai permiteau să se ocupe de toate lucrările și activitățile ce se desfășurau la data respectivă în mănăstire. Astfel, a fost numit în funcția de stareț al Mănăstirii Caraiman părintele Ierom. David Petrovici venit de la Mănăstirea Crasna - Prahova, pentru a-l ajuta pe părintele Gherontie Puiu să ducă la bun sfârșit construcția mănăstirii.
Între anii 2011-2012 au fost finalizate lucrările de amenajare a celui de-al doilea corp de clădire a arhondaricului și a fost construit corpul de clădire Tabor I în cadrul căruia se desfășoară activitatea Centrului Social-Pastoral „Sfânta Cruce”.
În anul 2012, în clopotniță a fost amenajat un paraclis chiriarhal cu hramurile „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” și „Schimbarea la Față”.
La 20 iulie 2012, cu ocazia prăznuirii Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul a fost sfințit Paraclisul chiriarhal și Centrul Social-Pastoral „Sfânta Cruce”. Slujba a fost săvârșită de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Cu prilejul hramului mănăstirii, „Înălţarea Sfintei Cruci”, din anul 2012, vrednicia şi multele osteneli ale Părintelui Proinstareț Gherontie Puiu au fost apreciate de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, acordându-i rangul de protosinghel, în semn de preţuire şi binecuvântare.
La data de 4 august 2013, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Caraiman împreună cu Preasfinţitul Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, şi cu Preasfinţitul Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei şi Portugaliei, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi. Patriarhul României a hirotesit arhimandrit pe părintele David Petrovici, stareţul Mănăstirii Caraiman şi exarh al mănăstirilor din zona de munte a Arhiepiscopiei Bucureştilor.
Viața monastică la Mănăstirea Caraiman
Mănăstirea Caraiman găzduiește o comunitate de călugări și monahi care trăiesc în liniște și se dedică vieții spirituale. Viața monastică aici urmează reguli stricte, iar călugării petrec o mare parte a zilei în rugăciune, studiu religios și muncă în grădină și ateliere. Această viață de disciplină și contemplare are un efect profund asupra lor și asupra vizitatorilor care vin să se reculeagă și să se conecteze cu lumea spirituală.
Mănăstirea Caraiman este un loc de pelerinaj pentru mulți credincioși, care vin aici pentru a se ruga, pentru a se căi și pentru a găsi pacea interioară. În special, mănăstirea este cunoscută pentru a fi un loc de vindecare spirituală, unde oamenii vin cu speranța de a-și găsi liniștea și de a depăși provocările vieții cotidiene. Rugăciunile și slujbele zilnice oferite de călugări, precum și atmosfera generală de sfințenie, contribuie la această experiență unică.
Peisajul mănăstirii
Un alt aspect care face Mănăstirea Caraiman remarcabilă este frumusețea naturală care o înconjoară. Amplasată în mijlocul Munților Bucegi, la o altitudine de aproximativ 1.300 de metri, mănăstirea oferă o priveliște uimitoare a peisajului montan. Munții înalți, pădurile dese și aerul proaspăt și curat creează un cadru perfect pentru meditație și contemplare. Pentru vizitatori, acesta este un loc excelent pentru a se deconecta de agitația orașului și a se conecta cu natura și cu propria lor spiritualitate.
De-a lungul anului, Mănăstirea Caraiman găzduiește numeroase evenimente religioase și culturale, precum slujbe, pelerinaje și festivaluri tradiționale. De asemenea, se organizează tabere de vară și excursii pentru tineri, oferindu-le ocazia de a învăța mai mult despre credință și tradiție într-un mediu natural și liniștit.
Accesul la Mănăstirea Caraiman se poate face fie pe jos, parcurgând traseele montane, fie pe jos, din Bușteni. Drumul până la mânăstire este destul de accesibil. Se poate ajunge cu mașina pe stradă Palanca ce pornește din DN 1. Cei care ajung acolo venind dinspre București vor vira spre stânga pentru a intra pe strada Palanca. Pentru amatorii de plimbări la pas, la mănăstirea Caraiman se poate ajunge și pe jos. Traseul prin pădure este recomandat atunci când nu plouă și este cald afară. De pe strada Telecabinei din Bușteni se desprinde către stânga o potecă prin pădure ce merge pe sub coroanele întunecate ale brazilor. În cele din urmă, într-o oază de lumina, masivul Caraiman ivindu-se în toată splendoarea lui.
Mănăstirea Caraiman este un loc cu o istorie și o semnificație spirituală bogată, înconjurat de peisaje montane impresionante. Acest loc de liniște și rugăciune oferă o oportunitate unică de a vă conecta cu natura și cu propria spiritualitate, de a vă lăsa inspirați de frumusețea munților și de a găsi pacea interioară. Este un loc care merită cu siguranță o vizită, indiferent de credința dumneavoastră sau de scopul călătoriei - fie că sunteți în căutarea liniștii, a rugăciunii sau a simplului bucuriei de a descoperi frumusețea locurilor sacre din România.
Comentariul va fi postat dupa aprobare