După trei decenii de conflicte și distrugeri, o nouă generație de arheologi din toată lumea a răspuns apelului lansat de autoritățile irakiene de patrimoniu național, redeschizând siturile mesopotamiene legendare de la Ninive, Lagaș și Larsa. Cu ajutorul unor tehnologii digitale inovatoare, arheologii au făcut noi descoperiri uimitoare în primele orașe construite de om.
Documentarul Mesopotamia redescoperită, difuzat în premieră la Viasat History vineri, de la ora 22:00, ne invită să redescoperim locul încărcat de istorie unde au apărut primele culturi și imperii ale lumii. Mesopotamia, situată în inima Orientului Mijlociu, se întinde de la Golful Persic în sud până la poalele Munților Taurus în nord. Amplasarea sa geografică între Tigrul și Eufratul a facilitat dezvoltarea civilizațiilor timpurii datorită solului fertil, aprovizionării sigure cu apă și climei favorabile agriculturii.
Ruinele Mesopotamiei au fost descoperite pentru prima oară în secolul al XIX-lea. Astăzi, între cele două fluvii se întind rămășițele a peste 12 orașe care au existat înaintea așezămintelor Greciei, Italiei sau Egiptului antic, formând leagănul civilizației noastre. Însă, peste 30 de ani de război nu numai că au izolat aceste orașe de lumea exterioară, dar au și distrus o parte dintre ele.
În parteneriat cu autoritățile locale, echipele de arheologi au redeschis aceste situri arheologice pentru a le restaura și a descoperi comorile încă îngropate. Unul dintre acestea este Ninive, capitala Noului Imperiu Asirian, un oraș antic renumit pentru dimensiunile sale și pentru cea mai veche bibliotecă, precedând-o pe cea din Alexandria. Însă, o mare parte din așezare este încă îngropată.
Zona este brăzdată de tranșee lăsate în urmă de armata islamică, care a provocat mari distrugeri, dar a și facilitat excavațiile. În unul dintre aceste șanțuri au fost descoperite sute de tăblițe inscripționate. Este pentru prima oară din secolul al XIX-lea când se face o asemenea descoperire la Ninive.
„A fost un moment de euforie pentru echipă”, a declarat unul dintre experți, „un arheolog își poate petrece toată viața fără a găsi niciun material scris”. Tăblițele de lut conțin nu numai înregistrări administrative, dar și poeme și texte religioase. Arheologii bănuiesc că ruinele clădirilor din jurul acestei descoperiri fac parte dintr-o scriptorie, un atelier de copiat documente – iar un asemenea loc, din această perioadă, nu a mai fost descoperit până acum.
Excavațiile au continuat și în Larsa, un oraș sumerian jefuit frecvent în ultimii 30 de ani. Cu toate distrugerile și nenumăratele gropi proaspăt săpate, specialiștii au găsit urme de canale de irigație construite din cărămizi arse. După cartografierea zonei, s-a constatat că acum 4.000 de ani, într-un loc care astăzi este deșert, se întindea o vastă rețea de canale de irigație. Arheologii au numit această zonă „Veneția din mijlocul Irakului”. Apa era transportată în Larsa din fluviul Tigru, pe o distanță de 60 de kilometri. Localnicii au găsit o modalitate ingenioasă de a ridica nivelul apei la cel al orașului – acolo unde exista o pantă, canalul era îngustat pentru a permite apei să-și accelereze debitul și să urce natural peste obstacol.
Canalele de irigație existau și în Lagash, un oraș-stat din Mesopotamia de acum 5.000 de ani, care odinioară era o zonă extinsă de mlaștini și apă. Pe măsură ce precipitațiile au dispărut, oamenii au fost nevoiți să se adapteze la schimbările de mediu, implementând sisteme artificiale de irigație. Multă vreme, experții au crezut că urbanizarea a fost un rezultat al agriculturii bazate pe irigația artificială și că populația s-a grupat în jurul acestor canale. Însă, cele mai vechi orașe sumeriene existau încă dinainte ca oamenii să înceapă să aducă apă, irigația fiind o dezvoltare firească născută din necesitate.
Aceste noi descoperiri oferă o perspectivă fascinantă asupra leagănului civilizației, un loc care, după 30 de ani de conflicte, poate fi în sfârșit cercetat pentru a ne oferi o nouă înțelegere despre primele orașe din lume.
Comentariul va fi postat dupa aprobare