"Dunărea Fantastică" este cel mai recent documentar al regizorului Braňo Molnár, care reușește să creeze un portret emoționant al ungherelor ascunse ale Dunării. Cu o durată de 60 de minute, documentarul invită toți pasionații de natură într-o continuare firească a experiențelor sale, deja cunoscute din documentarul anterior, "Trăiesc Dunărea" (I Live the Danube).
Braňo Molnár este un regizor slovac, ale cărui simțuri sunt ascuțite de apă. Îl urmăm în timp ce navighează pe râu și traversează pădurile din apropierea acestuia, cultivând o mai bună înțelegere a vieții. Se integrează în peisaj pentru a surprinde viața speciilor ce trăiesc aici și, datorită lui, ne putem bucura de colțuri magice de natură. În acest documentar, cineastul împărtășește istoria sa personală cu Dunărea, călătorind înapoi în timp până la perioada de tinerețe a bunicului său.
„Plantele, animalele și oamenii coexistă în aceste locuri. Uneori se luptă între ei, alteori chiar se distrug – asta este valabil în special pentru oameni, dar se poate spune și despre animale sau plante parazite. Oamenii obișnuiau să trăiască în armonie cu natura, dar asta s-a schimbat în ultimele secole. Ecosistemul face tot posibilul să își mențină echilibrul, însă depinde de noi cât de mult vrem să îl protejăm”, spune Braňo.
Dunărea este al doilea cel mai lung fluviu din Europa, după Volga. Cu o lungime de 2.850 km, izvorește din munții Pădurea Neagră și se varsă în Marea Neagră. De-a lungul întregului său curs, călătorește prin zece țări: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, Bulgaria, România, Moldova și Ucraina. Delta Dunării este cea mai mare deltă fluvială din Uniunea Europeană. Cea mai mare parte a deltei se află în România, iar partea de nord a acesteia în Ucraina. Corpurile sale de apă, precum mlaștinile și lacurile, găzduiesc 45 de specii de pești de apă dulce. Este cea mai bine conservată deltă din Europa și a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1991.
În copilărie, Braňo și bunicul său au fost martorii construcției complexului hidroenergetic de la Gabčíkovo (Slovacia) - Nagymaros (Ungaria). În 1977, Ungaria și Cehoslovacia au încheiat un tratat bilateral privind construirea unui complex hidroenergetic pe Dunăre, în zona în care acest fluviu constituia frontiera comună între cele două state.
Barajul era menit să prevină inundații catastrofale, să îmbunătățească navigabilitatea fluviului și să producă energie electrică curată. Totuși, acest proiect a avut dezavantajele sale: a distrus zeci de kilometri pătrați de ecosisteme unice și a declanșat o dispută transfrontalieră fără precedent, judecată la Curtea Internațională de Justiție. Cazul "Gabčíkovo–Nagymaros" nu a fost niciodată rezolvat.
Comentariul va fi postat dupa aprobare