Costul ascuns al deșeurilor electronice: povestea tinerilor din Ghana care riscă tot pentru supraviețuire

Povestea lui Emmanuel Akatire și industria vastă de deșeuri electronice din Ghana oferă o imagine complexă a unei realități marcate atât de oportunități, cât și de exploatare. 

La doar 18 ani, Akatire a călătorit peste 800 de kilometri din Zorko, satul său natal din nordul Ghanei, până la capitala Accra, pentru a lucra într-un mediu periculos, sortând deșeuri electronice în căutarea metalelor prețioase. 

Ca și mulți alți tineri, el își riscă sănătatea, câștigând echivalentul a aproximativ 60 de dolari pe săptămână. După ce și-a pierdut ambii părinți, Akatire a fost forțat să caute un mijloc de a se întreține, devenind parte dintr-o generație care încearcă să scape de sărăcie prin economia informală de reciclare creată în jurul deșeurilor electronice.

Agbogbloshie, unul dintre cele mai mari situri de procesare a deșeurilor electronice din Africa, a fost mult timp descris de presa occidentală ca o catastrofă de sănătate publică și de mediu. Chimicalele toxice rezultate din arderea și procesarea deșeurilor electronice otrăvesc aerul și apa, având consecințe grave asupra sănătății celor care lucrează acolo. Cu toate acestea, un nou proiect de fotojurnalism, E-Waste in Ghana: Tracing Transboundary Flows, încearcă să ofere o viziune mai echilibrată asupra acestei industrii. În timp ce este adevărat că manipularea deșeurilor electronice este periculoasă și dăunătoare, această industrie informală de reciclare oferă totodată o sursă vitală de venit pentru oameni ca Akatire.

Problema deșeurilor electronice este una globală și uriașă. În 2022, oamenii au aruncat aproximativ 62 de milioane de tone de echipamente electronice uzate, o cantitate ce ar umple o linie de camioane ce ar înconjura ecuatorul. 

Potrivit estimărilor ONU, acele camioane conțin metale valoroase în valoare de peste 91 de miliarde de dolari. Însă, cei care efectuează munca periculoasă de reciclare primesc doar o mică parte din aceste profituri potențiale. 

Deșeurile electronice pot fi împărțite în două categorii largi: funcționale și nefuncționale. Diferența dintre ele poate fi neclară, deoarece ceea ce este reparabil pentru unii poate nu mai este pentru alții, dar distincția este importantă. 

Legile internaționale interzic traficul de deșeuri electronice nefuncționale care conțin substanțe toxice, însă ONU consideră comerțul cu deșeuri electronice funcționale drept benefic, deoarece poate prelungi durata de viață a produselor. Proiectul a descoperit că exportatorii deseori nu separă deșeurile electronice funcționale de cele nefuncționale. 

„Dacă ai un container plin cu ecrane de televizoare, cum ai putea verifica fiecare dintre ele pentru a te asigura că funcționează?”, spune fotojurnalista Bénédicte Kurzen, coautoarea proiectului. Ca rezultat, ambele tipuri de deșeuri ajung să fie încărcate pe nave container care ajung în țări cu venituri mici și medii, cum ar fi Ghana.

Deși importul multor forme de deșeuri electronice periculoase este formal interzis în Ghana, echipa a descoperit că un mic mită bine plasată poate convinge oficialii din port să „închidă ochii”. Ca urmare, siturile informale de procesare a deșeurilor electronice continuă să se dezvolte de-a lungul coastei Ghanei. Acolo, deșeurile electronice, atât funcționale, cât și nefuncționale, sunt aruncate în grămezi uriașe, care se extind treptat către zonele rezidențiale. 

Mii de „culegători” vin la aceste situri pentru a sorta gunoiul, încercând să separe articolele care ar putea fi reparate de cele care conțin minerale valoroase. Mulți dintre acești culegători sunt migranți climatici din zona cunoscută sub numele de „Nordul Superior” al Ghanei, unde temperaturile în creștere au destabilizat practicile tradiționale de agricultură. Această regiune are cea mai mare rată a șomajului în rândul tinerilor, potrivit lui Muntaka Chasant, coautor al proiectului, iar mulți dintre acești tineri vin să lucreze la deșeuri electronice pentru a câștiga bani pe care îi trimit înapoi în comunitățile lor.

Munca în aceste situri este periculoasă și instabilă. Pentru a separa mineralele valoroase, cum ar fi cuprul sau fierul, de plasticul inutil, culegătorii ard adesea gunoiul, producând fumuri toxice. Arsurile, tăieturile și alte răni sunt frecvente. 

Muncitorii din această industrie — dintre care mulți sunt copii, conform echipei de jurnaliști — sunt expuși la peste 1.000 de substanțe chimice dăunătoare, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), inclusiv plumb, mercur și substanțe ignifuge bromurate, care sunt legate de rate mai mari ale bolilor precum cancerul și diabetul. 

Unul dintre acești muncitori, Bernard Akanwee Atubawuna, un tânăr de 21 de ani din regiunea Nordului Superior, a murit în timp ce făcea muncă de reciclare. Cauza exactă a morții sale este necunoscută, dar Bernard era purtător de celule falciforme și nu ar fi trebuit să fie expus la fumul toxic. Cu toate acestea, părinții lui au spus că era singura modalitate prin care el putea să-i sprijine, trimițându-și sora la o școală profesională și ajutând la construirea unei case în satul lor natal, toate veniturile provenind din culesul deșeurilor.

Pagubele produse nu se limitează doar la gropile de gunoi. Metalurile grele pătrund în sol și în sursele de apă, având efecte negative asupra sănătății comunităților locale. Mulți oameni au fost nevoiți să se mute din cauza gazelor toxice eliberate în aer de arderea deșeurilor. „Există multe comunități care au fost paralizate din cauza efectelor devastatoare ale acestor gaze otrăvitoare,” spune Anas Aremeyaw Anas, un jurnalist de investigație care a colaborat la acest proiect.

În paralel cu aceste probleme, a apărut și o industrie de reparații și reciclare. Echipa de jurnaliști a documentat piețele informale din Accra, unde vânzătorii oferă spre vânzare telefoane mobile stricate și alte echipamente defecte, pe care cumpărătorii le repară sau le dezmembrează pentru a extrage metalele prețioase. În Africa, spune Kurzen, oamenii continuă să aprecieze ideea că lucrurile trebuie reparate, nu aruncate, un contrast evident cu obiceiurile din țările occidentale, unde electronicele sunt privite ca fiind mult mai „de unică folosință”. Acest comportament contribuie la creșterea explozivă a deșeurilor electronice la nivel global.

Deși lucrătorii din Ghana sunt cei care își riscă sănătatea pentru a extrage aceste metale valoroase, o mare parte din aceste materiale prețioase nu rămân în țară. Piesele cu adevărat valoroase sunt adesea selectate și trimise la topitoriile avansate din Europa sau Asia, lăsând muncitorii locali să se ocupe de mizeria toxică. „Oamenii demontează aceste obiecte în medii toxice, iar cele câteva grămezi care conțin minerale extrem de valoroase sunt exportate din nou,” spune Kurzen.

Jurnaliștii implicați în proiect speră ca aceste descoperiri să determine oamenii să-și reexamineze relația cu electronicele din viața lor. Cei câțiva ani pe care îi petrecem cu un telefon nou reprezintă doar o mică parte din povestea materialelor care îl alimentează. „Aceste materiale călătoresc în întreaga lume,” spune Kurzen, „Aceste dispozitive pe care le ținem în mâini au un cost pentru cineva, undeva în lume. Nimic nu vine gratis.”