Muntele Everest, cel mai înalt munte de pe Pământ, continuă să crească. Conform unui studiu recent publicat pe 30 septembrie în Nature Geoscience, acest vârf iconic și-a mărit înălțimea cu până la 50 de metri în ultimii 89.000 de ani. Procesul din spatele acestei creșteri este legat de eroziunea sistemelor de râuri din apropiere, care îndepărtează rocile și sedimentele, permițând muntelui să se ridice și mai mult.
Un vârf deja impresionant
Cu o înălțime impresionantă de 8.848 metri, Muntele Everest, cunoscut sub numele de Chomolungma în tibetană și Sagarmāthā în nepaleză, este cu peste 250 de metri mai înalt decât al doilea cel mai înalt vârf din Himalaya. Această diferență semnificativă de înălțime poate fi atribuită unui proces numit rebound isostatic, în care o porțiune a scoarței terestre se ridică după pierderea masei din cauza eroziunii. Pierderea materialului reduce forța gravitațională, în timp ce presiunea din mantaua lichidă a Pământului împinge scoarța terestră în sus.
Rolul eroziunii și al sistemelor de râuri
Studiul evidențiază modul în care râul Arun, care curge la est de Everest și se unește ulterior cu râul Kosi, a jucat un rol semnificativ în acest fenomen geologic. Sistemul de râuri a săpat chei adânci de-a lungul malurilor sale, îndepărtând miliarde de tone de sedimente. Această eroziune reduce greutatea asupra scoarței terestre, declanșând rebound-ul isostatic care determină ridicarea muntelui.
Cercetătorii au utilizat date despre eroziune și modele numerice pentru a simula evoluția rețelei de râuri și au concluzionat că înălțimea Muntelui Everest a crescut cu 15 până la 50 de metri în această perioadă.
O gamă montană în creștere
Muntele Everest nu este singurul afectat de aceste forțe. Vârfurile învecinate, inclusiv Lhotse și Makalu—al patrulea și al cincilea cele mai înalte munți din lume—se ridică și ele treptat. Totuși, deoarece Makalu se află cel mai aproape de râul Arun, acesta experimentează un ritm de ridicare ușor mai ridicat comparativ cu Everest.
Matthew Fox, co-autor al studiului de la University College London, a declarat: "Muntele Everest și vârfurile sale învecinate cresc deoarece rebound-ul isostatic le ridică mai repede decât eroziunea le poate eroda." Creșterea este măsurată la aproximativ doi milimetri pe an, observabilă cu ajutorul instrumentelor GPS.
Pământ dinamic
Studiul subliniază natura dinamică a suprafeței Pământului. Interacțiunea dintre eroziune și presiunea mantalei terestre contribuie la continuarea ridicării Everestului și a vârfurilor învecinate, făcând din acesta un exemplu fascinant de forțe geologice naturale în acțiune.
Comentariul va fi postat dupa aprobare